LIVIU DRAGNEA DESENAT DE ANDREI PLEȘU

Continuăm aventura noastră on-line oferindu-vă cele mai incitante aparitii din acest mediu. Azi – din www. adevarul.ro un editorial semnat de Andrei Pleșu cu titlul „Inconsistența ca virtute politică” –

Aveti mai reprodus jos un fragment din acest articol. Vă invit să îl comentăm împreună pe blog, ca de obicei.

„Suntem, cu mici excepţii, conduşi de o adunătură de campioni ai palorii. Singura dovadă a existenţei lor e că apar des la televizor. Nu zic că n-or avea anumite calităţi: papagal, agresivitate, suficienţă, „maleabilitate“ lucrativă, talentul de a organiza şedinţe şi de a administra coterii şmechere. Dar cu asemenea înzestrări eşti mai aproape de locul tău, dacă „te descurci“ pe undeva, prin periferia anonimă, dar mănoasă, a vreunei „unităţi“ de mîna a doua, de stat, sau privată. Dar să conduci o ţară? Să ajungi figura emblematică a unui mare partid? Să faci jocurile pe scena publică? Să dăscăleşti naţiunea pe la diverse televiziuni, cu aerul unui „guru” providenţial? ”

„…Dl Dragnea pare a-şi fi ilustrat cu dexteritate (bine împachetată promoţional) „fişa postului”, atunci cînd a avut un post de administrator local. Dar şef al celui mai mare partid din România? Al unui partid de stînga pe care, în plan european, îl asociem cu nume ca François Mitterand, Willy Brandt, sau Helmut Schmidt? Tartor al guvernării, neezitînd să-l obrăznicească soldăţeşte pe prim-ministru? (Mai nou, a te răţoi la dl. Cioloş a devenit, aproape, un joc de societate. Te miri cine – de la cîte un „comentator“ nărăvaş pînă la eternul şi fascinantul Băsescu – se întrece în fandări vitejeşti şi sentinţe autoritare. Deunăzi, cineva mergea cu „înfierarea“ pînă la capăt: Cioloş trebuie acuzat de genocid! O „ţară tristă, plină de omor!“).

„Nu e cam mult? O avea dl. Dragnea măcar scurte accese de îndoială cu privire la anvergura proprie? Mici stupori, cînd vede unde a ajuns? Nu zic, faţă de Victor Ponta, e, omeneşte, ceva mai plauzibil (nici nu e greu!). E mai puţin locvace, mai puţin pus pe şotii, mai matur. Şi totuşi! În ce ţară „normală“ un condamnat penal poate sta, atît de nonşalant, la rampă? În ce ţară „normală“, electoratul se lasă încălecat, cu atîta „creştinească“ îngăduinţă, de orice mic maestru al improvizaţiei de gaşcă? Liviu Dragnea nu e, cum spuneam, decît un caz între multe altele. E greu de argumentat cum poate ajunge o jurnalistă de duzină, cu aplomb de precupeaţă, primar al Bucureştiului. Sau cum (şi de ce?) ajunge Alina Gorghiu să fie urmaşa lui Ion C. Bratianu. Sau cum de ne trec pe dinainte, ca şi cum ar reprezenta ceva, figuri ca E.Nicolicea, I.Ghişe, C.Buşoi, M.Grapini, T.Atanasiu, B.Diaconu, N.Peia, C.Anghel şi mulţi, foarte mulţi alţii. Am devenit masa de manevră a unor închipuiţi golaşi, mai mult sau mai puţin agitaţi. Nu mă pot obişnui cu gîndul că asta merităm”,

CITIȚI ȘI ȘERUIȚI