ANALIZA LUI NICHITA DANILOV

Pe marginea articolului ORBAN VS IOHANNIS de Stelian Tănase, Nichita Danilov face o serie de comentarii foarte aplicate si binevenite.

„Intr-un succint articol intitulat „Orban vs. Iohannis”, postat în DESKREPORT, Stelian Tănase realizează o radiografie cât se poate de credibilă a actului demiterii guvernului Orban I, făcând câteva dezvăluiri legate de relația lui Orban cu PNL-ul, și relația lui Orban cu președintele Klaus Iohannis.
Mărturisesc că nu m-ar fi mirat dacă Stelian Tănase ar fi făcut și o scurtă analiză, fie ea și literară, a relației lui Ludovic Orban cu Ludovic Orban, adică cu propria-i persoană, astfel am fi înțeles și noi, probabil, mult mai bine labirinturile psihologiei abisale a politichiei românești. Oricum, citindu-i cu atenție textul, aflăm foarte multe lucruri din culise despre lupta subterană ce se dă între palatul unde își are sediul guvernul și cel de la Cotroceni.
„Liberalii știau de o săptămână că vor cădea de la guvernare, scrie el. Nu a fost un secret pentru ei tărășenia care se pregătea. Cel mai bine informați au fost adversarii lui Orban din partid. Ei au împânzit PNL-ul toată săptămâna cu așa-zise informații, zvonuri, scenarii. Fuseseră informați de la Cotroceni cum vor merge lucrurile sau niște binevoitori au strecurat informația căderii lor pe la bufetul Parlamentului? Totul a fost pană la urma o ocazie oferită lui Orban de a ține un discurs de adio.”
Discursul lui Orban a fost într-adevăr unul remarcabil. Ar fi fost, ca să zic așa și mai remarcabil, dacă Ludovic Orban și-ar fi ținut nervozitatea în frâu. Vocea lui de bariton nu avea nevoie de sunete ascuțite pentru a rezona în Parlament. Țipetele și vehemența au avut darul de a anihila mesajul „de adio”, cum spune Stelian Tănase, al fostului prim ministru al cabinetului Orban I și actualul prim ministru al cabinetului Orban II; dacă ar fi spus aceleași cuvinte pe un ton mai rece, mesajul său ar fi penetrat mult mai profund. Dar asta-i deja o altă poveste.
„Plecarea guvernului PSD condus de VVDăncila cu trei luni în urmă a fost o dramă – cu plânsete, cu apeluri disperate– scrie Stelian Tănase. Aveai impresia că se prăbușește cerul și a venit sfârșitul lumii. Sceneta de ieri din Parlament (demiterea lui Orban, n.n.) s-a derulat într-o atmosferă de concordie, chiar de veselie. Nimeni nu prea a crezut ce vedea. Nimeni nu a luat lucrurile în tragic. S-a schimbat atmosfera, indiferența a devenit generală. Asta e, dlor, guvernele vin și pleacă. PSD a adunat 261 de voturi ieri, după ce îi picase guvernul cu 240. Ceva s-a schimbat, e limpede. Ce anume?”
Desigur, atmosfera din Parlament, dar și cea din culise. Dar nu numai atmosfera. S-a schimbat și jocul, dar nu și jucătorul sau jucătorii ce manevrează sforile, mișcând partidele ca pe niște marionete. E altceva, totuși, să dărâmi un partid care ți-e ostil, și altceva să tragi sforile ca să-ți dărâmi, fie și formal, guvernul partidului care te-a adus la putere și pe liderul acestuia; un lider foarte ascultător și foarte atent la semnalele ce vin dinspre președinție, fiind pregătit în orice moment să-și sacrifice propria sa carieră pentru orgoliul și setea de putere a președintelui.
Dărâmarea guvernului Orban I s-a făcut după un scenariu foarte bine pus la punct. „Secretul povestii – scrie Stelian Tănase – e la Cotroceni. De aici au fost conduse ostilitățile, ordinul de a fi dărâmat guvernul Orban de acolo a venit. Cred ca Orban nu merita să i se facă o asemenea figură. A condus strălucit campaniile de anul trecut. Dar el este de mult pândit în partid de adversarii lui, cam prea numeroși. La rigoare se poate spune că nu Ciolacu a dat jos guvernul, ci Klaus Iohannis care visează insistent alegeri anticipate. Planul lui Orban a fost altul. Să duca guvernul până la alegerile parlamentare și după aceea să conducă 4 ani un program de reforme care să europenizeze tara, să lichideze marile rămâneri în urmă și să accelereze modernizarea…”
Dacă într-adevăr, guvernul Orban I a fost dărâmat cu ordin de la Cotroceni, atunci avem toate motivele să credem că în ciuda aparențelor fostul și actualul prim ministru Ludovic Orban stă ca o scamă în gâtul președintelui Iohannis. Cine i-a ascultat discursul rostit în fața Parlamentului în ziua demiterii guvernului ar fi înțeles de ce. Ludovic Orban e un orator strălucit. Dincolo de toate greșelile făcute în timpul guvernării, dincolo de toate defectele pe care le are, Ludovic Orban a devenit un lider. Un lider destul de imprevizibil, cu toată obediența sa, pentru locatarul de la Cotroceni. Președintele intuiește că la un moment dat, dacă lucrurile vor merge tot așa, Ludovic Orban va schimba macazul, și nu va mai asculta orbește de sfaturile sale. În afară de aceasta, chiar ieșirile publice lingușitoare ale lui Orban vizavi de Klauss Iohannis nu sunt de bun augur. Dacă actualul prim ministru are un pic de discernământ și un pic de conștiință, atunci aceste ieșiri publice penibile îi stau greu pe suflet. Oricând, ele pot răbufni. De aceea, președintele a acționat în consecință, punând din greu umrărul, după cum afirmă Stelian Tănase, la căderea guvernului Orban I.
Bine, bine, veți spune, dar președintele l-a numit din nou pe Orban în funcție de premier, sfidându-și pe adversarii și, de ce nu, lectoratul. Sigur că l-a numit. Și-l va numi din nou, dacă guvernul Orban II nu va trece de parlament. Dar numindu-l o dată, de două, de trei sau nouă ori, îl va discredita pe Orban din ce în ce mai mult în ochii propriului partid, transformându-l irecuperabil într-o marionetă sau poate nici atât. Președintele îl va susține pe Ludovic Orban atât timp cât acesta îi va fi util, când va deveni, prin uzura numirilor, o simplă fantoșă politică, atunci președintele Iohannis va tăia cordonul ombilical care îl leagă pe Ludovic Orban de palatul Cotroceni, lăsându-l să se zbată cu picioarele în aer.
Stelian Tănase lasă să se înțeleagă că Ludovic Orban e conștient că joacă într-o mascaradă. Ca prim ministru, nu are cum să nu acceadă la informațiile privind sforile care se trag pornind de la Cotroceni. Atunci dacă știe, de ce nu se retrage din joc?! De s-a apucat, de pildă, să dea într-o singură noapte 25 de ordonanțe de urgențe, care nici acum nu ajuns în Parlament? Ordinul a fost tot de la Iohannis? Electoratul nu percepe asta, astfel că singurul responsabil pentru o astfel de degringoladă rămâne Orban. Mai mult decât atât, în discursul ținut în fața camerelor reunite ale Parlamentului, Ludovic Orban s-a mândrit cu performanța sa. Prin urmare, și-a tăiat singur craca de sub picioare pentru viitor.
„Se caută cu înfrigurare un premieri mai docil, mai supus, mai șters, care să îi treacă laurii lui Iohannis – ahtiat de putere și imaginea sa proprie, scrie Stelian Tănase în același text.” „ În alt doilea mandat – adaugă el – Iohannis este preocupat, ca să nu spun obsedat, de cum va rămâne el în istorie. Se vede ca un mare reformator al statului, un lider care a adus România mai aproape de Europa. Gloria asta nu vrea s-o împartă cu nimeni. De unde și manevrele pe care le face de a se debarasa de Orban și de orice concurent politic. Calitatea principală a lui Iohannis este răbdarea – va aștepta la pândă cît va fi nevoie să-și atingă scopul A riscat capul lui Orban nu pe al lui. Nu e sigur că va reuși, dar nu va renunța.”
Prin urmare: miza lui Iohannis e una grandioasă. El vrea să rămână în istorie ca u mare președinte. De aceea, îi înlătură pe toți cei ce cresc în preajma sa. Rămâne să vedem dacă și istoria are un plan pentru Iohannis și-i urmărește evoluția la fiecare pas. Dacă se va întâmpla ca această doamnă cu state vechi să-i facă fițe, atunci va fi vai de capul ei, dar și vai de capul nostru.”

DESKREPORT