ARMATA ROȘIE OCUPĂ BUCUREȘTIUL !

Ocupaţia din 1944 nu era o premieră. De aproape 200 de ani, ruşii poposeau la Bucureşti în timpul campaniilor lansate de Skt Petersburg spre Constantinopol. Acum direcţia era Berlin. Prima dată, ruşii au văzut turlele de bisericilor de pe Dîmboviţa în 1769, sub comanda generalului Suvorov. Au intrat tot prin Colentina şi Pantelimon, barierele de N-E şi E ale oraşului. De atunci, cam la o generaţie, au poftit mereu să-şi campeze armatele prin mahale, maidane, in hanurile, casele boiereşti şi negustoreşti bucureștene. În 1806/1812, Kutuzov a stat la Hanul lui Manuc. S-a retras abia cînd Napoleon a invadat Rusia cu La Grande Armee. Planurile ţarului Alexandru l era să stăbilească graniţa Imperiului pe Dunăre, aşa cum dorise şi ţarina Ecaterina cea Mare cu Suvorov, iar Valahia să devină gubernie de la margine de Imperiu. Ruşii au revenit în 1828, 16 ani mai tîrziu.

Guvernămîntul lui Kiseleff a fost “singurul dar făcut de ruşi românilor”, a scris Paul Morand. În 1848-9, rușii au venit iar, ca să înăbuşe revoluţia şi s–au aşezat la nordul Dîmboviţei prin mahalalele Armenească, Batiştea, Băneasa, Mavrogheni, Mahalaua Dracului. La sud, pe Podul Calicilor, dealul Mihai Vodă, Cotroceni, calea Şerban Vodă, se stabiliseră turcii. În 1854 Tolstoi, tînăr porucic, a stat la Bucureşti cîteva luni cu armata ţarului, apoi care s-a retras să apere Sevastopolul cînd Aliaţii au atacat Crimeea. În 1877, ruşilor le-a plăcut atît de mult viaţa dulce de la Bucureşti că au uitat să mai plece, așa cum era intelegerea. S-au retras abia după congresul de la Berlin dominat de Bismarck, un an mai tîrziu cara le-a cerut să plece din România cind şi-a amintit ca domnitorul de la Bucureşti era de origine germană si aparţinea familiei Hohenollern-Sigmaringen. In 1916, rușii au aparut ca aliati, dar în 1917 au dezertat părăsind frontul, lasindromanii să se descurce cum or şti in faţa armatelor Puterilor Centrale. În 1944, august a venit Armata roşie. A fost cea mai lungă ocupaţie, 14 ani încheiaţi plus 31 de ocupaţie bolşevică românească.

Cînd Armata Roşie ajungea la bariera Colentina, Antonescu şi miniştrii lui erau deja arestaţi de o săptămînă. Mareşalul fusese preluat din Palat şi dus intr-o casă din cartierul Vatra luminoasă unde statea cu chirie Emil Bodnăraş. Ruşii, odată intraţi în capitală, s-au grăbit să-l preia pe marerşal împreună cu Ică, Cristescu etc., să-i ducă la Moscova pentru interogatorii. La Bucureşti era instalat un nou Guvern, condus de generalul Sănătescu. Lucreţiu Pătrășcanu, cu Barbu Știrbey, C-tin Vișoianu,etc. au semnat la Moscova armistiţiul la 12 septembrie, după ce delegaţia română a văzut un spectacol cu focuri de artificii. Întrebînd ce se sărbătoreşte, li s-a spus “eliberarea Bucureştiului de către glorioasa armată sovietică!” Delegaţii români lăsaseră oraşul curăţat de trupele germane. Li s-a servit o lecţie amară despre despre felul cum se scrie istoria.

Altfel spus: “Nasol moment, mişto colivă!”

DESKREPORT