Obsesia pentru salarii si pensii din ultima vreme trădează o temă cu implicații profunde. Intii de toate rana, frustrările omului obișnuit. Ma intreb ce fel de societate vrem să fim. Care e sistemul nostru de valori!? Există vreunul ? Pe scurt – ce prețuim!? Docamdata văd doar indiferență, demagogie, cinism, minciună, „luptă de clasă”. E un război nedeclarat al românilor contra românilor. Așa-zisele elite intelectuale – demisionate de la menirea lor, din păcate, de ceva vreme – nu se amestecă. Asta a facut ca scena vieții publice să fie ocupată de diverși măscărici și prestigitatori.
In ultimul sfert de secol România a trecut din lumea a doua (blocul sovietic) în lumea a treia. M-am așteptat, ca mulți alții, după 1989, la un miracol economic, la propășirea țării într-un interval de timp rezonabil, citiva ani, la un avînt pe care alte tari il traversează sub ochii noștri. Mă refer aici doar la cele din centrul si estul Europei. Dacă ne uităm la poveștile de succes ( China, India, Africa de sus, Brazilia etc), constatăm ca acestea au intrat in secolul XXl cind incă se aflau în secolul XX. România a mers șonticăit, mai mult tîrîtă spre viitor de impulsuri externe. Un establishment apărut peste noapte, pus pe rapt, dar mai ales incapabil și fără viziune a făcut ca lucrurile să stagneze. Cînd spun establishment mă refer la elitele politice, culturale, economice, la cei care au o influența reală. Din păcate au folosit-o numai in interes propriu, nu al societății românești pe ansamblu.
Ce vedem azi este o societate fracturată între o infimă minoritate cu venituri și mod de viață occidental – profitorii tranziției. Dincolo, vedem o imensă majoritate care trăiește în largi pungi de sărăcie. Cum sunt – lumea rurală, periferiile marilor orașe, orașelele monoindustriale aflate azi în faliment. Sunt multe cauze ale acestei rămîneri în urmă care a dus la sărăcia endemică. 1/ lumea rurală disproporționat de mare în raport cu alte țări din Europa, urbanizarea precară 2/ analfabetismul/seminalfabetismul real și funcțional (cel mai mare din Europa), nivel de educație foarte scăzut 2/ infrastructura rămasă undeva la nivelul mijlocului secolului XX (în anumite zone chiar mai proastă ) 3/ sistemul de salarii și pensii care a desenat o societate a inechităților, tipică lumii a treia. Discrepanțele de venituri nu au apărut din jocul pieței, ci a fost impusă de establishment, mai ales de cel politic, interesat să aibă instituții de forță loiale, si o populație ingenunchiată și ignorantă. Ca atare acele categorii privilegiate sunt bine platite, în detrimentul majorității. Dezechilibrele alimentează grav subdezvolarea. 4/ Corupția devenită un instrument de a regla dispute între mari interese a dus la războiul generalizat pentru resurse (principala fiind bugetul) intre diferite ganguri politico-financiare.
Romani putea să o ia pe alt drum? Da ! Dacă avea șansa altei elite – cu viziune, competentă, cu măcar o doză de patriotism. Singura preocupare a establismentului este înavuțirea și albirea ( in justiție ) a averilor. Aceasta a devenit tema dominantă a vieții noastre publice. Cea mai simplă metodă este petnru a face avere este din 1989 spolierea statului. Ceea ce s-a și întimplat.
Pe acest traseu România a fost uitată. Se află undeva in prăpastia dintre săraci și bogați.
STELIAN TANASE
CITITI SI SERUITI
Copyright www.stelian-tanase.ro