Una dintre experiențele cele mai fascinante trăite de mine după dec 89 a fost felul cum și-au schimbat caracterul mulți din jur. Se spune că dimpotriva, caracterul nu se schimbă. Zău!? Atunci trebuie să cred că firea adevărată al lui X sau Y a fost perfect ascunsă timp de decenii. Deodată, in fcț de noroc, de destin, de moșteniri, de bani, de partid, de șansa de slugări pe cine trebuie, de abilitatea de a te cățăra în ierarhie, de succesul/eșecul în carieră – in condițiile tranziției din ultimul sfert de secol – oamenii s-au schimbat cameleonic masiv. Nu trebuie să mă uit prea departe.
1.
Politicosul meu vecin de altadată, dl. Cutare a devenit o fiară, are de la un timp o privire mereu încruntată. Fudul, își împinge abdomentul gigantic cu care s-a pricopsit de cînd suntem liberi (asta a achizitionat dupa dec. 89 – o burtă ). Își face loc așa, nu mai încape în limuzina neagră ultimul tip pe care o reînnoiește mereu. Uită să se uite in jur, nu vede pe nimeni, e suficient sieși și cînd mașina strivită sub greutatea lui se lasă cu podeaua pină la carosabil. A făcut cca 160 kg deși pină in 89 era un țîr, înalt și osos, umil profesor pe undeva. De atunci il văd prin prezidii, gușat, vînăt/roz, lăsat pe spate în fotolii, abia respirînd. Priveste arogant, distant spre lumea din sală. Nu și-a schimbat numai greutatea, dar și caracterul. A devenit din politicosul, manieratul, amuzantul meu vecin de altădată un mitocan greoi, neamprost, grobian, infect. Mereu e înconjurat de un stol de slugi aferate, bodigarzi, secretare, sofer. Îți vorbește cu „excelență „sperind să i te adresezi la fel. Se enervează imperceptibil cînd îi spun ca altaldată – adică Mitică. Revoluția din 89 l-a ajutat să descopere disprețul pentru cei din jur. E ceva. Alții nu s-au ales cu nimic.
2.
L-am observat intr-o redacție cam doi, trei ani. Ștergea pereții cu silueta lui cenușie. Incerca nefericitul să treacă neobservat printre colegii lui cam preaplini de vervă, agitați, inteligenți. O privire cenușie în spatele ochelarlor care ii dau si azi un aer amestecat, între intelo și funționar. Și ăsta făcea pe politicosul, era chiar onctuos, mereu tentat să îți culeagă o scamă pe guler. Complet fără strălucire, fără talent, fără nimic aparte care să il scoata în evidență. Ceea ce corespunde naturii lui de laș și fricos, de căcăcios absolut. Poartă probabil printr-un buzunar legitimația unui serviciu secret. E un om al umbrei, al culiselor, al clarobscurului ptr că îi teamă să iasă la vedere și să spună ce crede. Cred că legimitația il ajută să se mai cațere o treaptă. Dar și aspectul lui șters il ajută mult. Nu afișează niciun fel de opinii vreodată. Nu a cititt, nu citește nimic. E ros de ambiții, are insomnii din cauza asta.E un carierist bine înarmat să răzbată. Nu vă luați după aspectul lui modest, cenușiu. Este obsedat să escaldeze ierarhiile, să controleze oameni, să le poruncească, să îi aibe în puterea lui. Se descurcă mai bine cu intrigile decît cu lectura. E un mărginit, dar se ocupă cu șoaptele, cu conspirațiile împotriva celorlalți. E politicos din teama de a nu supăra pe cineva și de a-și face dușmani. Este teama întruchipată, pare umil și reținut. Își ascunde bine reflexele de prădător. E un vînător singuratec, are răbdare, să-și pîndească prada mult timp – poate să fie un job sau capul unui rival. Vorbește perfect limba de lemn, e inexpresiv ca să nu atragă atenția, chiar dacă e jurnalist și ar trebui să facă exact contrariul. Cînd prestează în fața camerelor live pune rar întrebări, tace, ascultă, nu întrerupe invitații. 
Aportul lui constă să zică bunăseara, stimați telespectatori, apoi să dea numele invitaților, și la final iar dă bunăseara, pe mîine. Nu își amintește nimeni să fi emis vreo opinie personală, firește sub pretextul că este echidistant. Este doar un fricos și un incapabil. Drama lui a început cînd printr-un concurs de imprejuari a ajuns ȘEF, cu Ș mare. Individul cu înfățisare de copil imbătrînit, de copil bine educat, cu 7 ani de acasă, cu o mutriță de funcționar de bancă, se transformă peste noapte într-un zbir. Toate frustările lui, spaimele nocturne, umilințele, sperieturile au ieșit la suprafață cum i-a ieșit acneea pe obraz în adolescență. Iși începe revanșa psiho-socială prin a da oamenii afară. Țintele lui sunt cei care l-au contrazis, cei de care e umbrit, cei mai capabili ca el, cei pe care i-a invidiat ptr valoare și profesionalism. Începe să își adune o gașcă de slugi care să il preamărească si să nu îi iasa din cuvînt. Ce dezamăgire ptr mine ! Nu ghicisem lupul sub blana de miel. E clar că nu mă pricep la oameni. Numai la asta nu mă așteptam de la acest personaj cenușiu cu ceva de șobolan ieșit din subterane.
3
Ultimul portret de azi. Bișnițarul descurcăreț din anii 80 a dat brusc de bani mulți. Mi-l amintesc destul de bine de cînd era tînăr. Era simpatic, te intîlnea undeva și îți oferea amabil serviciile. Iți bătea la ușă îndoit din șale ca să îți vîndă becuri, cojoace, (deloane), țigări chinezești, oteri de la Timișoara, carne în orice cantități deși nu se găsea în măcelării, lapte praf, medicamente, televizoare color. Mereu zîmbăreț, cu ceva de curviștină care trafica sex. Avea o privire de șmecher, angelică aș spune. Candidă, dacă nu ar fi aruncat săgeți în toate părțile să nu apară Miliția. A scăpat cu bine din acei ani 80. Am aflat mai tîrziu că se ocupa și cu turnătoria. Mai denunța pe cîte unul. Intra într-o casă apoi ciripea la Secu – cui a vîndut, ce, cu cît, cine are bani, ce are în casă, cum era atmosfera în familia aceea. Făcea comerț la negru, dar după dec.89 l-a albit. A fugit repede la Istanbul și a adus tot ce lipsea din magazine. S-a îmbogățit relativ repede din cafea, blugi, televizoare color, aparate video. Din te miri ce făcea bani cu nemiluita. Avea un fler excepțional la afaceri, la profit, ptr un băiat de cartier care vînduse bilete suprapreț la un cinema de cartier. După ce a făcut cîteva milioane a dispărut, cred, în Cotroceni, într-o vilă. Apoi și-a trimis copiii în occident să învețe carte. Și-a cumpărat și el niște diplome, una în drept alta în economie de la niște cunoscuți pe care îi servise – decani, chiar un doctorat, scris de un prof. contra cost.
Il văd acum spilcuit, ras proaspăt tot timpul ( a renunțat la barbă), și-a luat o mutră de onorabil, de marcant. Apare în diverse Consilii de Adm, e mereu 
pe lîngă miniștri. Călătorește in delegații oficiale. Are conturi în Elveția, în Anglia. Învîrte multe milioane. Nu mai cunoaște pe nimeni. Un amic l-a căutat să ii ceară un mic sprijin, ( amicul meu/avocat/ l-a ajutat odată să scape de pușcărie ). I-a răspuns la tel. ptr că nu știa cine sună. I-a spus că el nu ajută pe nimeni, trecutul e trecut. Fiecare pentru el! Fostul bișnitar care îmi bătea la ușa să îmi plaseze diverse mărfuri și-a schimbat năravul, se crede fff important. L-am văzut odată la tv, live, într-un talkshow. Gușat, vînăt de la lama de ras, cu mărul lui Adam strins in cravata scumpă, cu nod gros. Perora pe tema apartenenței lui la o elită. Zicea așa – noi care decidem în țara asta, care știm cum merge lumea…etc. Se lăuda cu personalitățile pe care le întilnise la NY, Londra, Berlin, Paris. Făcea mare caz de persoana lui. Hai sictir! mi-a venit să îi zic. Privirea aceea jucăușă, șmecherească pe care i-o cunosc devenise rece, dispretuițoare, morbidă. Avea ceva de reptilă.
Dacă ii recunoști pe cei portretizați aici, fii fără grijă. Chiar ei sunt. Nu e vorba de o confunzie.
Voi reveni și cu alte biografii, portrere și metamorfoze de cameleon. Dezbrăcarea de caracter este un fenomen esențial după dec. 89 pînă azi cînd notez aceste scurte observații. Tranziția românească este în plan uman un filon inepuizabil ptr un scriitor ca mine. L-am folosit în ” Maestro”. Îl folosesc în romanul pe care încerc să îl termin vara asta .(Fișe de roman – Partida de vinătoare )
STELIAN TANASE
ILUSTRAȚIA Pictură naiva de IOANA MĂRIC