S-au cunoscut într-un salon parizian. Cel care le-a făcut cunoștință a fost Franz Liszt. Personajele erau Amandine-Aurore-Lucile Dupin, baronesa Dudevant, cunoscută sub pseudonimul literar de George Sand ( n 1804, Paris) era o scriitoare, celebra pentru atitudinile de femeie indepedenta. Publicase romane prea putin ortodoxe de factura romantica, dar si cu succese la barbati care nu ii displaceau, dimpotriva. Alfede de Musset, Prosper Merimee etc se numarasera printre amantii ei. Aventurile ei constituiau obiect de birfă la Paris. celalal
at Frederich Chopin ( n. 1810 in Polonia) cu origine jumatate poloneze, jumatate frantuzesti. Era in anul 1836.
Chopin nu o gaseste atractiva, reputatia ei destul de sulfuroasa, il tine pe pianist departe. Chopin era si logodit cu Maria Wodzińska, asa ca lucrurile nu demareaza. George Sand se gasea si ea in mijocul unei aventuri…Povestea lor incepe doi ani mai tirziu, in 1838. George Sand este cea care il provoacă, insistă, îl curtează pe Chopin. Scenariul este cel cunoscut – plimbări, multe scrisori, discuții în tete a tete. Ea il invita la castelul ei de la Nohant. Totul pare să mearga perfect între ei. Lumea deja cunoaște noua idila din lumea bună. O scriitoare celebră, și un nu mai puțin celebru interpret și compozitor de factura romantică. Sunt un cuplu la modă. Pentru iarnă se refugiază in insula Mallorca să-și petreacă iarna împreună. Tuberculoza lui Chopin avea nevoie de o clima mult mai blindă decit cea pariziană. Avea nevopie de citeva luni ca să se ingrijeasca. Nu se gindește că tuberculoza ii va fi fatală intr-o bună zi.
A fost o decizie gresita. Nu este o perioada prea fericită în povestea lor. Pianul nu sosește la timp, și nu poate lucra la Preludiile lui, ceea ce il face nervos. Se plinge de medici, de conditiile de aici. Nici cu temperamentala, extravertita, dnă George Sand relația nu merge prea bine. Treptat apar certurile, apoi devin tot mai frecvente. Nu se mai feresc nici in prezența musafirilor si a copiilor ei. Ca replică, refugiu, din tensiunea din cuplu, George Sand scrie un roman în care transpar caracterele lor, Chopin și ea. Chopin nu apare in culori favorabile, ci ca un personaj gelos care își distruge partenera cu scenele lui. Nu se despart. Parasesc insula, se refugiază la Barcelona, apoi la Marsilia. Se intorc in fine la Paris, unde lucrurile par sa intre in normal.
Boala lui evolueză inexorabil. Nu exista leac pentru tuberculoză în acel timp. Pină la descoperirea penicilinei va mai trece un secol. Il gasim in continuare pe Chopin alături de Gerge Sand, isi petrece mult la castelul ei de la Nohant pina in 1843, unde compune multe d
in capodoperele sale. Povestea lor continuă cu intermitente , cu desăarțiri, împăcări. Sunt mereu birfiți, comentați. Lumea mondenă și literară are un bun subiect de tocat, iar ei, prin tribulațiile cuplului lor, ofera destule subiecte de comentat. Sfîrșitul poveștii se petrece totusi in 1846, opt ani de cind traiau impreuna. Acum ea publica romanul care îl are ca erou pe Chopin, intitulat „Lucretia Floriani”. Sănătatea lui se si deteriorase mult. Se despart firește în urma unui scandal, de felul tuturor care traversaseră istoria turbulentă a iubirii lor. De data asta ruptura este definitivă.
Chopin moare la Paris, la 17 oct 1849, la 39 de ani, de tuberculoză. Deși lumea ii aștepta sfîrșitul, boala fiind fără leac, moartea lui a fost un șoc. Era prea tinăr totuși și era un geniu. Mare pianist si compozitor neintrecutm un romantic desăvîrșit. A fost plîns de toata lumea, disparitia lui a fost considerată o f. mare pierdere. Cei doi nu s-au mai revăzut vreodata de cind se despartiserp, în 1846. George Sand a murit mult mai tirziu, în 1876 , la 72 de ani, la castelul ei de la Nohant. A lăsat o operă literată de mari dimensiuni care se mai citește și azi…(fișă de roman – Partida de vînătoare)