CUM A MURIT MARELE REGE CAROL INTII

Regele Carol Întîi a murit la Sinaia la 27 septembrie 1914. Iată aici povestea deznodămintului său. A fost o viață care a făcut atit de mult bine României.

După Consiliul de Coroană, unde s-a decis neutralitatea Romaniei în pofida dorinței regelui, Sinaia, Bucureştiul devin adevărate viespare. Diplomaţi, politiceni, ziariști se înfiinţează în România pentru a convinge pe rege sau pe primul ministru să intre într-o tabără sau alta. Împăratul Wilhelm al doilea, împăratul Franz Josef trimit scrisori, şi curieri pentru a pleda cauza Triplei Alianţe. I.Gh.Duca notează în Amintiri: “ Pe regele Carol aceste intervenţiuni îl torturau groaznic. El socotea că onoarea lui era angajată în alianţşa noastră, că nu se ţine-/ cont/de obligaţiunile ei a însemna a-l pune în situaţia de a-şi călca cuvîntul militar.”

Ţara trăia după ceasul ştirilor din presă despre luptele de pe frontul de şi frontul de vest. Regele Carol era convins ca rayboiulo va fi scurt. Stia ca Germani nu poate lupta pe doua fronturi vreme îndelungată. De aceea ea trebuia să cîştige repede o victorie decisivă pe unul din fronturi. La început lucrurile au decurs conform aşteptărilor pe un scenaariu identic cu cel din 187o, cind Germania îngenunchiase Franţa. Armata germana a obţiinut victorii în Luxemburg, în Belgia, în nordul Franţei. Armata germană se indrepta spre Paris şi părea de neoprit. Totuşi pe rîul Marna francezii reuşesc să îi oprească pe germani la începutul lui septembrie (stil nou). Era clar ca războiul va dura, ca Germania va lupta pe două fronturi, pentru care nu avea suficiente resurse. Regele Carol înţelege situaţia exact. Cunoaşte bine problemele germane. Chiar dacă înaintarea armatei ruseşti a fost oprită, totuşi războiul devenea unul de poziţii. Campania rapidă, care ar fi asigurat succesul Triplei Alianţe nu reuşise.

La 18 septembrie –1 octombrie 1914, IC Brătianu şi ambasadorul rus la Bucureşti, Poklevsky semnau un acord care ne garanta Ardealul dacă ne păstrăm neutralitatea.“ Părerea mea este că datorăm acest tratat regelui Carol. Prezenţa sa pe tronul Românei inspira ruşilor o aşa teamă că pînă în cele din urmă vom merge cu Germania încît, în ziua cînd Brătianu le-a propus să le dea în scris că vom rămîne neutri, ne-au oferit în schimb tot ce l-am cerut. E ultimul serviciu involuntar pe care regele Carol l-a adus Regatului Român.” (I.Gh. Duca, idem. pp.82-3.) Un alt acord a fost încheiat cu Italia, şi ea semnatară a Triplei Alianţe, dar preferînd neutralitatea, ca şi România. (11/23 septembrie 1916)

Familia regală este cuprinsă de frămîntări. Regina Elisabeta era ferm de partea Germaniei. Regele Carol ar trebuie să renunţe la tron, şi să plece în exil, cu Ferdinand şi familia lui, dacă România ar apăra cauza Antantei. Ferdinand era supus şi ar fi plecat. Principesa Maria apăra la fel de ferm ca regina elisabeta cuya germană, cauza Antantei, filoengleză şi filofranceză convinsă. Regele Carol avea o situaţie dramatică. Să declare război ţării unde se născuse, sau să urmeze poporul căruia îi era rege de 48 de ani. Mai era şi varianta abdicării. Bătrînul rege pentru prima dată nu ştia ce să facă. Era sfîşiat. Si avea ţara împotriva lui.

In zorii zilei de simbata 27 septembrie regele s-a simţit rău. A fost chemat doctorul, dar pînă să sosească, regele Carol murise în castelul Peleş, opera sa de o viaţă pe care îl iubea atît. *Trupul neînsufleţit al regelui defunct, pe un afet de tun părăseşte Peleşul. E marţi. Vreme rea, ninsoare şi ploaie, vînt şi frig. Cortegiul îl însoţeşte pînă la gara Sinaia. Va fi adus la Bucureşti marţi, pentru slujba religioasă ortodoxa. O alta catolică, s-a facut numai pentru familie şi apropiaţi. O mare de oameni umple străazile centrale ale oraşului.De la gara Băneasa mulţimea însoţeşte îndurerată cortegiul. Pe catafalc chipiul pe care regele îl purtase în 1866, ca tînăr căpitan, cînd venise în ţară. La Palat trupul este expus două zile. Tot Bucureştiul, lume din provincie, trec prin faţa trupului neinsufleţit.

Moartea regelui a provocat o adinca emotie. Mulţi de cînd se ştiau îl ştiau pe regele Carol. Urcase pe tron în 1866. Aparţinea altei generaţii. O Românie fără bătrînul rege părea de neînchipuit. Viitorul ţării, părea – fără înţeleptul rege- plin de primejdii.

Joi. Se formează cortegiul care îl însoteşte pe rege pe ultimul drum. Dorinţa sa testamentară a fost să fie înmormîntat în biserica de la Curtea de Argeş. In toate gările,toate satele lumea iese înainte plîngînd. Bătrînul rege nu mai era. La Goleşti unde petrecuse prima noapte în 1866, în România, se face un popas. Aici iese înainte soţia lui IC Brătianu, Pia Brătianu, care îi aduce ultimul omagiu. La Curtea de Argeş, se ţine ultima slujbă. “…Prea Bunule, Stăpîne, sufletul robului tău acesta, mutat dintre noi, îl odihneşte, în loc de verdeaţă în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, toată întristarea şi toată supărarea: Si orice -a greşit în această viaţă cu cuvîntul sau cu gîndul, ca un bun şi iubitor de oameni, Dumnezeule iartă-l ; că nu este om care să fie viu şi să nu greşească ; că tu singur eşti fără de păcate, dreptatea ta este dreptate în veci şi cuvîntul tău este numai adevărul.”
STELIAN TANASE