EPISODUL ŞAPTE. CONSILIU DE COROANĂ
Rusia vrea să se apropie de România. Războiul mocneşte în cancelariile europene. Ferdinand şi Maria sunt invitaţi la curtea Rusiei. Pentru a nu stîrni reacţia Berlinului, perechea princiară face o vizită împăratului Wilhelm al doilea pe care îl găsesc într-o atmosferă wagneriană pregătindu-se de război. Principesa Maria îl compară în amintirile ei cu un copil care ameninţă cu sabia de lemn. La Sankt Petersburg se ţes planurile unei eventuale căsătorii între principesa Olga, (18ani, fiica cea mai mare a ţarului Nicolae şi ţarinei Alexandra) şi principele Carol. Rămîne pentru altădata. Cei doi trebuie întîi să se vadă. Diplomaţia însă era conţinutul acestei vizite. Eşichierul european se pregătea de război.
Ţarul vine în România, cu întreaga familie aşa cum a promis. E 14 iunie 1914. Yahtul ajunge în portul Constanţa Din flota ţarului mai fac parte crucisatoarele, Cahul şi Almaz, plus 4 contratorpiloare. Yahtul Standard şi restul flotei sunt conduse de piloţi romăni în port. Regele Carol este în uniforma de mareşal rus, Ferdinand este în uniforma de general rus. Ţarul cu toate familia, ţarina, ţarevici, două fiice coboară de pe vas. Regina Elisabeta şi principesa Maria au privit apropierea flotei în larg din pavilionul regal – prin ochean. Şase aeroplane româneşti deasupra flotei ruseşti fac demontraţie. Regele prezintă ţarului guvernul şi cîţiva lideri politici, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Ion Lahovary, Constantin Stere (adversarul Rusiei, fost deţinut în Siberia, cu care ţarul nu schimbă un cuvînt spre deosebire de ceilalţi politicieni). Ţarul oferă un ceai pe bordul yahtului său, familiei regale romanesti şi liderilor politici prezenţi. Primarul oraşului întîmpină ţarul cu pîine şi sare dintr-o farfurie de aur dăruită de regele Carol oraşului Constanţa chiar în acea zi.
La ora trei, ţarul Nicolae al doilea primeste pe yaht pe Ion C Brătianu. La 3,30 pe ministrul de externe Emil Porumbaru. Ţarul oferă decoraţii. Lui Lahovary, Marghiloman, Take Ionescu – care aveau deja Sf. Ana primesc cîte o tabachera de aur şi Steaua imperiala rusă. Urmează defilarea trupelor romanesti condusa de regele Carol. Tarina nu asistă, ea s-a retras pe yaht obosită. Prînzul are loc pe ţărm, în palatul regal din Constanţa. Ţarul şi regele Carol ţin toasturi. La 10,30 seara ţarul pleacă. Rostul vizitei ţarului la Constanţa, este strîngerea legăturilor cu România. De altfel ministrul de externe Sazonov, rămîne cîteva zile în România, pentru negocieri cu IC Brătianu.
La două săptămîni, 28 iunie Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro Ungar este ucis la Sarajevo.Viena acuză Belgradul că a pus la cale atentatul şi cere satisfactie. Dăa un ultimatum Serbiei. Viena vrea să tranşeze definitiv chestiunea Serbiei. Pretextul asasinarii lui Franz Ferdinand e tocmai bun. La 28 iulie, o lună mai tîrziu, Austro Ungaria declară război Serbiei.A doua zi, 29, Rusia mobilizează trupele la frontiera cu Germania si Austro Ungaria. Pe 30 Iulei, Rusia mai face un pas, decretînd mobilizarea generală. La 31 iulie AustroUngaria mobilizează şi ea trupele. La 1 august Germania declară război Rusiei. Apoi pe 3 august Franţei şi Belgiei. La 4 august Anglia declară război Germaniei. Pe 5 august AustroUngaria declară război Rusiei.La 6 august Serbia declară război Germaniei. Pe 11 august Franţa declară război AustroUngariei. Pe 13 august 1914 Anglia declară război AustroUngariei.
Regele Carol convoaca un Consiliu de coroana la castelul Peleş din Sinaia, pentru a lua o hotărîre în noile circumstanţe. Consiliul a fost convocat pentru data de 21iulie/3 august.Au participat fostii primminstri( Theodor Rosetti, Petre Carp), şefii partidelor de opozitie Alexandru Marghiloman, şeful partidului conservator şi Take Ionescu, şeful partidului conservator-democrat. Fiecare dintre ei au venit cu doi lideri ai partidului. În plus membrii guvernului, în frunte cu primul ministru Ion C Brătianu.
Consiliul a avut loc in sala de muzică a Castelului Peleş, începînd cu ora 17,00. La o masă mai mult pătrat decît dreptunghi acoperită cu postav verde. Pe masă se află tratatele cu AustroUngaria semnate in 1881, 1896, 1902, 1913.Pina atuncio regele le tinsue seret. Numai Titu Maiorescu şi Petre Carp ştiau despre ele, le citiseră. Restul politicienilor de la masă,bănuiau despre existenţa lor, ştiau cîte ceva, dar nimeni nu le avusese în mînă. Motivul secretului era orientarea opiniei publice romanesti, profranceză.In jurul mesei iau loc regele Carol pe o latura a mesei, in dreapta sa se aşează Thedor Rosetti, cel mai vechi primmnistru si Petre Carp de asemena un veteran.Cei tre rerepyitna vechea generatie.In faţă se aşeaza prinţul mostentor Ferdinand flancat de IC Brătianu şi Alexandru Marghiloman.
Pe o a treia latură se află Take Ionescu, abia venit dupa o aventuroasă traversare a Europei aflate în război, din Anglia. Pe latura opusă I Gh. Duca. Ceilalti participanţi se aşează fără nici un protocol.In total sunt 20 de participanţi. Lipsesc Titu Maiorescu, fost primmnistru, şi Nicu Filipescu, aflaţi în Germania. Întii se lasa o tacere grea. Regele Carol rupe tăcerea. El citeste din cîteva hîrtii punctul său de vedere. Discutia se va purta în franţuzeşte. Carol susţine ca vor fi învinşi şi învingători, dar sigur vor pierde neutrii. El spune că datoria României este să respecte semnătura de pe tratate. Concluzia: Trebuie să intrăm în război în tabăra Triplei Alianţe. El anunţă că Franz Josef şi Wilhelm al ll-lea deja au făcut apel la el pentru a-şi respectă semnătura.
Theodor Rosetti, urmează la cuvînt. El spune că e preferabil să ramînem neutri.” Nu cred că stă în putinţa noastră să facem politică mare.Acum cei mari s-au încăierat, noi nu avem ce căuta în luptele lor. Să deci liniştiţi la o parte…mai bine să rămînem neutri.”. Ia cuvîntul Petre Carp. El spune : “Nu putem sa raminem neutri…avem vechi angajalemte si trebuie s ale respectăm…dacă vrem să stăm neutri…vom fi invadaţi fatal fie de unii fie de alţii…Victoria Triplicei este sigură, indiscutabilă. “.După Petre Carp conflictul este expresia luptei dintre germanism şi slavism din care va ieşi cîştigător germanismul. “Cer sa mergem cu Tripla Alianţă şi să declarăm imediat război Rusiei. Mi se vorbeşte de opinia publică. Nu mă preocupă.” Tratatul prevedea ca în caz că una din părţi va fi atacată de un terţ, celălalt semnatar trebuia să intervina.
Alexandru Marghiloman ,pînă de curînd un apropiat şi un susţinător al lui Petre Carp, spune: “ Întrucît aliaţii noştri nu au fost atacaţi, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintîi, nu consider că este un casus foederis. Majestatea voastră nu este legată. Juridiceşte, nimeni nu este în drept să ne facă vreo imputare.…,dacă am face un atare război azi, am jigni adînc sentimental naţional…Este mai prudent să rămînem neutri şi să mai aşteptăm…Sire, sînt pentru neutralitate, opinia publică a ţării e hotărît împotriva intrării în acţiune alături de Austro-Ungaria.”
Take Ionescu :” De sentimental public trebuie să ţinem seamă. Atitudinea pe care a avut-o faţă de noi, mai ales în ultimul timp, ne pune în imposibilitatea să luăm armele alături de ea….Nu văd cu putinţă pentru Romania deăct o singură soluţie: neutralitate armată.” IC. Brătianu a arătat care este punctual de vedere al Guvernului: “ Noi cerem ca România să rămînă neutră.Tratatul…nu ne obligă, dar chiar dacă ne-ar obliga, România nu poate admite ca aliaţii ei să dispună de soarta ei fără ca măcar să-şi dea oboseala de a o vesti…Sentimentul public este aproape în unanimitate împotriva războiului…Războiul va fi lung şi vom mai avea prilejul să ne spunem cuvîntul” Petre Carp intervine din nou. “Asta este teamă, nu aveţi curajul să luaţi răspunderile ceasului de azi, găsiţi mai comod să vă puneţi la adăpostul opiniei publice.” IC Brătianu îl înfruntă pe vechiul lider conservator, cunoscut filogerman. E apogeul acestei discuţii extrem de tensionate în care se juca soarta ţării. Brătianu spune ca un om de stat nu poate clădi nimic fără susţinere poporului, şi aspiraţiilor lui. Petre Carp e de părere ca omul de stat trebuie să ignore poporul pentru a urma logica lui, interesul politic al statului.
În timpul disputei soseşte telegrama prin se anunţă că Italia – şi ea semnatara a Triplei Alianţei – s-a declarat neutră.E momentul psihologic al înfruntării. La începutul discuţiei Carp ‘ garantase ‘ că Italia va intra în luptă alături de Germania şi Austria. Si ceilalţi participanţi se pronunţă pentru neutralitate. I.Gh.Duca, în memoriile sale scrie : “ Inăuntru, bătrînul rege asista la dărîmarea operei sale de 30 de ani….Un singur om rămăsese de partea regelui Carol şi,ironia soartei, tocmai acela cu care o viaţă întreagă nu se putuse niciodată înţelege- Petre Carp. Situaţia regelui era penibilă şi, de fapt, părea aşa de abătut fiziceşte şi aşa de distrus moralmente,încît ne cuprinsese un sentiment de adăvărată compătimire. “
În final regele face aluzie la retragerea sa, şi suirea pe tron a lui Ferdinand – de faţă la consiliu. Dar lucrurile rămîn aici. Carol declară discuţia dupa ce cere încă odată cuvîntul fiecăruia. La sfîrşit trebuie să accepte: “ Constat că reprezentanţii ţării, aproape în unanimitate, au cerut neutralitatea României. Ca rege constituţional mă supun voinţei dumneavoastră. Mi-e frică însă că prestigiul Ţării va ieşi micşorat din şedinţa de azi şi mă tem că aţi luat o hotărîre de caare Romania se va căi în viitor.” Ştim azi că decizia din acel Consiliu de Coroană adus la Marea Unire din 1918.
Sinaia, Bucureştiul devin adevărate viespare. Diplomaţi, politiceni, ziaristi se înfiinţează în România pentru a convinge pe rege sau pe primul ministru să intre într-o tabără sau alta. Împăratul Wilhelm al doilea, împăratul Franz Josef trimit scrisori, şi curieri pentru a pleda cauza Triplei Alianţe. I.Gh.Duca notează în Amintiri: “ Pe regele Carol aceste intervenţiuni îl torturau groaznic. El socotea că onoarea lui era angajată în alianţşa noastră, că nu se ţine-/ cont/de obligaţiunile ei a însemna a-l pune în situaţia de a-şi călca cuvîntul militar.”
Ţara trăia după ceasul ştirilor din presă despre luptele de pe frontul de şi frontul de vest. Regele Carol era convins ca rayboiulo va fi scurt. Stia ca Germani nu poate lupta pe doua fronturi vreme îndelungată. De aceea ea trebuia să cîştige repede o victorie decisivă pe unul din fronturi. La început lucruile au decurs conform aşteptărilor pe un scenaariu identic cu cel din 187o, cind Germania îngenunchiase Franţa. Armata germana a obţiinut victorii în Luxemburg, în Belgia, în nordul Franţei. Armata germană se indrepta spre Paris şi părea de neoprit. Totuşi pe rîul Marna francezii reuşesc să îi oprească pe germani la începutul lui septembrie (stil nou). Era clar ca războiul va dura, ca Germania va lupta pe două fronturi, pentru care nu avea suficiente resurse. Regele Carol înţelege situaţia exact. Cunoaşte bine problemele germane. Chiar dacă înaintarea armatei ruseşti a fost oprită, totuşi războiul devenea unul de poziţii. Campania rapidă, care ar fi asigurat succesul Triplei Alianţe nu reuşise.
La 18 septembrie –1 octombrie 1914, IC Brătianu şi ambasadorul rus la Bucureşti, Koziel -Poklevsky semnau un acord care ne garanta Ardealul dacă ne păstrăm neutralitatea.“ Părerea mea este că datorăm acest tratat regelui Carol. Prezenţa sa pe tronul Românei inspira ruşilor o aşa teamă că pînă în cele din urmă vom merge cu Germania încît, în ziua cînd Brătianu le-a propus să le dea în scris că vom rămîne neutri, ne-au oferit în schimb tot ce l-am cerut. E ultimul serviciu involuntar pe care regele Carol l-a adus Regatului Român.” (I.Gh. Duca, idem. pp.82-3.) Un alt acord a fost încheiat cu Italia, şi ea semnatară a Triplei Alianţe, dar preferînd neutralitatea, ca şi România. (11/23 septembrie 1916)
Familia regală este cuprinsă de frămîntări. Regina Elisabeta era ferm de partea Germaniei. Regele Carol ar trebuie să renunţe la tron, şi să plece în exil, cu Ferdinand şi familia lui, dacă România ar apăra cauza Antantei. Ferdinand era supus şi ar fi plecat. Principesa Maria apăra la fel de ferm ca regina elisabeta cuya germană, cauza Antantei, filoengleză şi filofranceză convinsă. Regele Carol avea o situaţie dramatică. Să declare război ţării unde se născuse, sau să urmeze poporul căruia îi era rege de 48 de ani. Mai era şi varianta abdicării. Bătrînul rege pentru prima dată nu ştia ce să facă. Era sfîşiat. Si avea ţara împotriva lui.
In zorii zilei de simbata 27 septembrie regele s-a simţit rău. A fost chemat doctorul, dar pînă să sosească, regele Carol murise în castelul Peleş, opera sa de o viaţă pe care îl iubea atît. *Trupul neînsufleţit al regelui defunct, pe un afet de tun părăseşte Peleşul. E marţi. Vreme rea, ninsoare şi ploaie, vînt şi frig. Cortegiul îl însoţeşte pînă la gara Sinaia. Va fi adus la Bucureşti marţi, pentru slujba religioasă ortodoxa. O alta catolică, s-a facut numai pentru familie şi apropiaţi. O mare de oameni umple străazile centrale ale oraşului.De la gara Băneasa mulţimea însoţeşte îndurerată cortegiul. Pe catafalc chipiul pe care regele îl purtase în 1866, ca tînăr căpitan, cînd venise în ţară. La Palat trupul este expus două zile. Tot Bucureştiul, lume din provincie, trec prin faţa trupului neinsufleţit.
Moartea regelui a provocat o adinca emotie. Mulţi de cînd se ştiau îl ştiau pe regele Carol. Urcase pe tron în 1866. Aparţinea altei generaţii. O Românie fără bătrînul rege părea de neînchipuit. Viitorul ţării, părea – fără înţeleptul rege- plin de primejdii.
Joi. Se formează cortegiul care îl însoteşte pe rege pe ultimul drum. Dorinţa sa testamentară a fost să fie înmormîntat în biserica de la Curtea de Argeş. In toate gările,toate satele lumea iese înainte plîngînd. Bătrînul rege nu mai era. La Goleşti unde petrecuse prima noapte în 1866, în România, se face un popas. Aici iese înainte soţia lui IC Brătianu, Pia Brătianu, care îi aduce ultimul omagiu. La Curtea de Argeş, se ţine ultima slujbă. “…Prea Bunule, Stăpîne, sufletul robului tău acesta, mutat dintre noi, îl odihneşte, în loc de verdeaţă în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, toată întristarea şi toată supărarea: Si orice -a greşit în această viaţă cu cuvîntul sau cu gîndul, ca un bun şi iubitor de oameni, Dumnezeule iartă-l ; că nu este om care să fie viu şi să nu greşească ; că tu singur eşti fără de păcate, dreptatea ta este dreptate în veci şi cuvîntul tău este numai adevărul.”
VA URMA
STELIAN TĂNASE