Dan Suciu: În ultimele zile abundă cuvintele grele pe scena politică: hoţi, corupţi, puşcăriabili. Coabitarea este posibilă?
Traian Băsescu: Am crezut mult în coabitare. După ce Guvernul MRU a pierdut majoritatea în Parlament, având experienţa utilizării unor şefi de instituţii din Opoziţie, la SRI şi SIE, am făcut încercarea coabitării pentru a evita instabilitatea politică. Am avut convingerea că va merge. Era o distanţă de la 2007 la 2012. În timpul alegerilor locale, nu am scos un cuvânt, deşi eram atacat tot timpul, chiar de către premierul pe care l-am desemnat, Victor Ponta. Am mers foarte departe cu toleranţa. Am acceptat-o pe Ecaterina Andronescu ministru, deşi avea o problemă cu incompatibilitate. Am acceptat de dragul stabilităţii politice. Am tolerat plecarea la Consiliu împotriva deciziei Curţii Constituţionale şi, totuşi, a fost declanşat un proces de suspendare. Măsurile luate în 2010 au afectat populaţia, cu atît mai mult cu cît mesajele guvernului nu au ajuns prea departe. Lumea a rămas cu ideea “guvernul a făcut lucruri rele împotriva noastră”. Dar lovitura dată împotriva instituţiilor statului, aproape militar, a fost dată în numele puşcăriabililor. Acest lucru s-a petrecut în numele puşcăriabililor.
DS: Iată folosiţi şi dvs. astfel de termeni. Puşcăriabili, penali?
TB: Vă dau o informaţie publică, au votat 19 parlamentari cu dosare penale, alţi 3 incompatibili, plus Voiculescu, care tocmai plecase din Parlament. Sunt într-o anchetă penale aceştia.
DS: Adversarii dvs. amintesc că şi pe numele dvs. se pot deschide dosare penale.
TB: Afirmaţiile vin de la puşcăriabili. Din cîte ştiu eu nu am nicun dosar penal. Reclamaţii penale am avut. Am avut 500 cînd eram primar general.
DS: Vorbim de cele două: cel privind casa din Mihăileanu şi dosarul Flota.
TB:Acel dosar a fost închis, pentru că am dobândit apartamentul – nu e vilă, e un apartament – l-am dobândit legal după ce primisem notificarea să părăsesc apartamentul din Mareşal Prezan. Iar povestea cu Flota o ştiţi. Au fost 111 sau 109 inculpaţi. A existat un procuror al Departamentului Naţional Anticorupţie, Amăriei, care a refuzat să semneze rechizitoriul . Dosarul este închis, oamenii sunt nevinovaţi. Uitaţi. Eu am opt ani de mandat, nu mă lupt pentru un scaun. Obiectivul meu nu mai poate fi acel scaun. Obiectivul meu este România europeană pt că aici am ajuns. Au rămas fără preşedintele care îi încurca. În 10 zile au făcut reputaţia României ţăndări.
DS: Aceasta este o problemă, reputaţia ţării.
TB: Este vorba despre o Românie izolată. O rămânere a lor ( a lui Antonescu şi Ponta, n.n.) în funcţia de preşedinte, de prim-minsitru, după acest referendum înseamană o Româniea izolată, o Românie care a dat şi mesaje naţionaliste inacceptabile în interiorul UE.
DS: Adică cine votează împotriva dvs, votează împotriva României europene.
TB: Europa i-a rejectat pe Victor Ponta şi CAntonescu. Eu nu am pretenţia ca toată lumea să înţeleagă acest lucru. V-aş aduce aminte ieşirea domnului preşedinte interimar Antonescu care numai nu bătea cu pantoful în pupitrul de la Cotroceni că lui nu-i dă nimeni ordine. Sunt de acord, un şef de stat nu primeşte ordine de la nimeni. Numai că ce n-a înţeles dânsul? N-a înţeles că Uniunea Europeană e o chestie despre valori. Iar respectarea acestor valori înseamnă subvenţii pentru agricultură, liberă circulaţie, bani pentru dezvoltare. Cînd nu respecţi aceste valori, nu mai ai drepturi. Şi s-a întîmplat şi altora.Austria, de exemplu, cînd la putere a venit Jork Heider.
DS: Nu este prea complicat să susţii că România depinde de o singură persoană, oricare ar fi ea? Dvs asta susţineţi.
TB: Nu. Nu asta am spus. Trebuie resetată situaţia. Eu nu asta vă spun. Puteam reseta situaţia din România prin Curtea Constituţională. Dar prin Monitorul Oficial, prin inversarea ordinii din MO nu au mai putut fi judecate înlocuirea lui Vasile Blaga, etc. Dar nimeni nu poate fi păcălit, toţi ştiu, ambasade, etc. Şi toţi spun: “Resetaţi imediat funcţionarea statului român” pt că nu există nicio o garanţie că Victor Ponta şi Crin Antonescu nu vor proceda la fel şi în alte situaţii. De asta au vorbit preventiv despre independenţa justiţiei. Suspendarea este constituţională şi am validat acest lucru prin prezenţa mea în Parlament. Dar în ceea ce priveşte motivele, aici s-a făcut un mare abuz.
DS: Vorbiţi de coabitare.
TB: Mai bine să încheiem subiectul suspendării.
DS: Dar există o decizie a CCR care închide această decizie.
TB: Nu, pentru că ne-a spus CCR că nu e de compentenţa ei. Că nu se poate judeca. Dar acum nu mai contează. Nu pot să ajung aproape de referendum şi după aceea să apelez la tot felul de proceduri. Nu îmi convine să apelez la tertipuri.
DS: Sunt trei posibilităţi. Cîştigaţi, cum coabitaţi? Pierdeţi. Şi a treia, pierdeţi, dar este invalidat referendumul.
TB: Coabitarea. Categoric, da. Am stimulat coabitarea. Eu l-am desemnat pe Victor Ponta. Nu am făcut nicio altă încercare, să dau Guvernul PDL-ului. PDL pierduse majoritatea, nu am stat la discuţii. Pur şi simplu am spus: voi l-aţi desemnat pe Ponta prim-ministru, poftim mandatul, ăsta-i drumul. Obligaţia era: chiar dacă nu ne iubim să funcţionăm instituţional şi fiecare să-şi vadă de-ale lui.
DS: CCR spune că două chestiuni vă sunt imputabile. V-aţi asumat rolul de premier şi nu v-aţi exercitat funcţia de mediator.
TB: Să le luăm pe rînd. Le consider corecte. În măsura în care lucrurile sunt cunoscute. Situaţia mă obligă la unele dezvăluiri de natură economică. Decizia ca eu să fac anunţul (6 mai 2010) a fost un concurs de împrejurări. A fost o serie întreagă de întîlniri. BNR, premier, miniştrii. A fost întîlnirea cu Fondul. Nu ne înţelegem, am spus. A urmat alt şir de consultări. Şi în ziua declaraţiei, întîlnire cu partidele politice. Am zis nu ne mişcăm de pe linie. Alternativa era să creştem fiscalitatea….
DS: Haideţi să trecem de istoria asta, că e istorie.
TB: Dar trebuie să ştiţi. Concluzia noastră a fost să nu afectăm întreprinderile, că era singura noastră şansă. De ce am făcut eu anunţul. Pt că nu eram eu politician să am de suferit. Eu sunt parte a executivului, şi preşedintele e cel mai credibil pe pieţele internaţionale. Era un mesaj pentru pieţe.
DS: Într-o astfel de situaţie ar fi imposibilă într-o coabitare.
TB: Ba aş face oricînd acelaşi lucru dacă interesele României o vor cere.
DS: Vi se reproşează că nu aţi acţionat ca un mediator între instituţiile statului.
TB: Am invitat partidele la Cotroceni şi ele nu au vrut să vină.
DS: Partidele nu sunt instituţii.
TB: Daţi-mi exemplu de situaţie în care am înregistrat un eşec. Un reproş pe care mi-l puteţi face.
DS: Eu nu vă fac nici un reproş, citez din motivarea Curţii Constituţionale.
TB: Fractura din societate a început în 13-16 1990, a continuat o dată cu condamnarea comunismului.
DS: Sau atunci cînd aţi vorbit la telefon şi aţi spus “Ghici ghicitoarea mea cine o să plece?”.
TB: Iată o greşeală foarte mare pe care am făcut-o. Există destule lucruri pe care mi le pot reproşa, dar nu mi se poate atribui reacredinţă. Întotdeauna am vrut să împing lucrurile mai repede decât uneori s-a putut. Şi cu Legea Educaţiei, şi cu noul Cod al Muncii, şi cu mersul Justiţiei. Cu unele am reuşit, cu altele nu am reuşit. Cu Legea Sănătăţii nu am reuşit. Acolo s-a oprit capacitatea societăţii de a mai accepta mersul accelerat.
DS: Aici este vorba mai degrabă de un stil. O lege bună este bună nu numai dacă are un conţinut bun, ci şi dacă este adoptată cu respectarea regulilor. Dar au fost asumări peste asumări şi forţări peste forţări.
TB: Aici trebuie să mergem la Guvern.
DS: Dar n-aţi reacţionat niciodată cînd a fost vorba de asumare.
TB: Nu. Ba chiar am susţinut. Codurile, mica reformă a justiţiei, legea educaţiei. S-a încercat trecerea legii educaţiei prin Parlament.
DS: Era o lege în curs de adoptare în Parlament atunci cînd a venit asumarea…
TB: Nu, s-a văzut că în Parlament erau adoptate amendamente care ar fi favorizat în continuare fabricile de diplome. Şi vedeţi în ce situaţie se află învăţămîntul din România…
DS: Dacă aţi mai fi în aceaşi situaţie aţi mai susţine aceleaşi procedee?
TB: Aş fi mai diplomat. Am trecut societatea prin nişte procese extrem de dure pentru care nu era pregătită, iar acum plătesc costurile. Mă duc la judecata poporului. Dar aş vrea să fie o judecată dreaptă. Nu una cum este în anumite media, trustul lui Voiculescu.
DS: Dar este posibil ca această judecată să fie neconcludentă. Cum reacţionaţi?
TB: Conform legii.
DS: Renunţaţi la mandat?
TB: Vedem. Vedeam asta. Dar voi ţine cont de lege şi de interesul naţional, asta vă asigur.
DS: Dar veţi ţine seama şi de opinia publică?
TB: Categoric că voi ţine şi atunci probabil că o să readuc în discuţie, într-o astfel de situaţie, propunerea pe care am făcut-o partidelor politice de a-mi întrerupe mandatul în octombrie-noiembrie pentru organizarea simultană a alegerilor prezidenţiale şi legislative cu condiţia – pentru că unui preşedinte care îşi abandonează mandatul îi trebuie o justificare temeinică – cu condiţia revizuirii Constituţiei şi trecerii la Parlament cu 300 de parlamentari, aşa cum românii au votat în noiembrie 2009.
DS: Cum veţi considera neparticiparea la vot. O negare a modului în care s-a făcut suspendarea?
TB: Oamenii să vină la vot. Ce vă pot spune, sunt într-o campanie de informare, dar nu iresponsabilă. Nu e iresponsabilă nici cînd e vorba despre puşcăriabili. Şi o dovadă este vorba despre magistraţii care sunt acum audiaţi pentru trafic de influenţă.
DS: Dar de ce mizaţi atît pe acest caz?
TB: Nu mizez, mi-am adus aminte acum. Dovadă că miza nu sunt eu, ci independenţa justiţiei. Am să spun un lucru care poate părea arogant. Dar este credinţa mea. Ştiu că i-am supărat pe români. Dar este imposibil ca ei să nu fi văzut ce se întîmplă. Alternativele sunt: fie statul din vremea lui Iliescu şi Adrian Năstase, cu justiţia subordonată şi presa în suferinţă. Fie mergem mai departe, pe drumul pentru o Românie europeană. Ei, românii, pot să îşi dea seama că pot să se ridice deasupra politicului, pentru Europa. De aceea nu iau în calcul pierderea referendumului. Românii nu pot să renunţe la beneficiile de a fi în Europa. Va exista monitorizare din partea Europei, pentru că credibilitatea României a fost compromisă.
DS: Dar acum două zile spuneaţi că există soluţii.
TB: Dacă mă primesc preşedintele interimar şi premierul României, dacă îşi fac timp, o să le discutăm.
DS: Dar de ce nu le faceţi publice?
TB: Nu pot, poate mai tîrziu. Sper să-şi facă timp preşedintele interimar ca să-l primească pe preşedintele ales. De opt ani sunt în Consiliul European, ştiu cun gîndeşte fiecare. E o vază care s-a spart, dar o putem lipi. Uitaţi, au văzut că e tot cel care a fost suspendat şi în 2007, dar atunci a durat 65 de zile. Acum li s-a părut ca o execuţie. S-ar putea ca românii să le dea o lecţie fantastică. Să obţin de exemplu 50% plus 1 din cei care vin la vot. Ştiu că e o luptă imposibilă, dar trebuie să o duc.
DS: Ce aţi vorbit cu dna Merkel?
TB: Era perfect informată de la ambasadă. M-a întrebat dacă s-au restabilit atribuţiile CCR. Am spus nu. Nu puteam să mint, au ambasador aici, am spus Nu. M-a întrebat dacă s-au restabilit condiţiile în care funcţionează Monitorul Oficial. Am spus nu, e la Guvern în continuare. E reglementată în Constituţie procedura de suspendare? Am spus nu. Şi asta a fost tot. Mi-a urat succes şi a avut ieşirea pe care a avut-o. Ei ştiu că eu nu mint niciodată. Asta e şi greşala pe care au făcut-o Antonescu şi Ponta. Partenerii dacă le spui ce problema ai, te ajută, dacă nu, verifică şi te faci de râs, nu mai au încredere în tine. Iar eu am construit cu foarte multă migală o relaţie de încredere cu occidentul.
DS: În precendentele campanii obişnuiaţi să apăreţi alături de cîteva doamne prezentabile din partid. La mitingul de sîmbătă de la Cluj n-am văzut nici o doamnă la mitinguri.
TB: Erau acolo, soţia şi fiica mea.
DS: Mă refer la doamnele din partid. Nu am văzut-o pe Elena Udrea, pe Roberta Anastase.
TB: Mai întîi, am reţineri mari cu privire la mitinguri. Creăm tensiuni şi mai mari. Dar la Cluj, nu eu am stabilit cine urcă pe scenă. Au fost mai mulţi, PNŢcd, Mihail Neamţu, PDL, a fost dreapta.
DS: Deci aveţi reţineri cu privire la mitinguri.
TB. LaIaşimitingurile urmează să se desfăţoare la o distanţă foarte mică unul de celălalt, al USL şi al dreptei. Cred că nu e bine să facem astfel de mitinguri cu mase mari de oameni. Agravează tensiunile. Eu nu vreau să am nici un afiş. Ştiu că se pregătesc mari atacuri pe panouri. Eu nu am nevoie. Pe mine mă cunosc românii ca pe un cal breaz, mă cunosc şi cu bune şi cu rele.
DS: Vi se face în cea mai mare măsură acest conflict profund care a cuprins România.
TB: Nu fac compromisuri cu hoţii. În al doilea rînd, sunt două liste în mintea oricărui preşedinte. Lista cu ce poţi să faci compromisuri şi lista cu ce nu poţi să faci comprosuri. Nu poţi să faci compromisuri cînd se încearcă subordonarea instituţiilor statului la partid, cînd sunt scoase din armonia lor constituţională. Dacă faci asta înseamnă că nu ţi-ai repectat misiunea . Duci în compromis statul.
FOTO INFOPOLITICS
Si totusi, Dan Suciu, fost purtator de cuvant al guvernului MRU si dovedit autor de politica media al PDL, l-a pus evident in incurcatura pe Basescu. Este clar ca nu si-a propus sa il puna pe Suspendat intr-o lumina proasta dar nici rolul de umil interlocutor nu a vrut sa-l joace (amintiti-va de interviul dat in curtea Cotroceniului lui Emil Hurezeanu, Adrian Ursu si Doru Buscu, toti anesteziati de importanta momentului). Iar Realitatea TV, unde si-a gasit loc Dan Suciu dar si prietena sa, Melania Medeleanu, are o din ce in ce mai accentuata orientare pro-Basescu. Amandoi sunt buni jurnalisti si sunt singurii din tabara pro-Basescu cu o atitudine profesionala adevarata.