Am văzut de cîteva ori marele tablou Guernica (3,49 m x 7,77 m ) la Madrid la Muzeul reginei Sofia. Prima dată am putut să iau fotografii. Un an mai tirziu s-au introdus restrictii și nu am mai reușit. Am fost interceptat de un tip in uniformă grabit sa-mi interzica să fac fotografii – chiar și fără blitz. Știam deja că Guernica – cea mai cunoscuta lucrare semnată Picasso – era legată de inceputul romanței lui cu Dora Maar. Picasso se mută în noua locuință & atelier din rue Saint Augustins (foto), iar ea inchiriaza un mic apartament pe o stradă invecinată pentru a-i fi aproape. Trăiesc marital din primăvară 1937 cînd el pictează (in alb/negru) Guernica asistat de ea, care fotografiază cu minuție toate etapele lucrării.
Picasso mi-a displăcut mereu, nu doar pentru că era comunist (membru PCF din octombrie 1944) si a rămas pină la moartea sa, dar și din cauza bănuielii pe care o nutream atunci ca și acum ca a fost in esență un șarlatan. Un scamator iluzionist care s-a jucat cu toată lumea în acel secol XX, expus tuturor experientelor, imposturilor și hazardelor. Pe unde am calatorit i-am vizitat expozitiile, nu am scăpat una la LA, NY, Paris, Londra, Madrid etc. Este probabil cel mai expus artist modern. L-am cercetat cu impresii amestecate – admirative, cînd nu i-am fost pur si simplu detractor.
Sufletește Picasso a fost un monstru – de un egoism atroce. Un geniu malefic. Am trecut prin citeva biografii – uneori cu creionul in mînă – și prin sute de articole despre el. Personajul m-a interesat la maximum, ieri ca și azi. Privindu-i o fotografie vezi răul – chiar dacă a fost un geniu. Sau poate tocmai din cauza asta. M-a intrigat continuu de cînd am luat cunostinta cu arta sa, în 1990. Am aflat astfel că s-a folosit de ceilalți fără să-i pese. S-a debarasat de ei cind nu i-au mai fost de folos. A fost un cameleon în artă și în viața de zi cu zi. Și-a schimbat maniera de a picta după cerințele pieței. Putea să ia orice formă, să abordeze orice stil și a făcut-o. Dexteritatea cu care contura forme pe pînză era asemănătoare cu versalitatea sa extraordinară în manipularea celor din jur. Povestile de dragoste pe care le-a trăit intr-o viata lungă (m. la 92 de ani , in 1973, la 8 aprilie ) trădeaza personajul mai exact ca orice. Una dintre aceste povești este cea cu Dora Maar.
Picasso o vede prima dată nu pe viu ci într-o fotografie din atelierul lui Man Ray. Figura ei tristă, interiorizată, cu o frumusețe de zeiță, îi atrage atenția. Ii cere fotografia. Man Ray îi spune cine este modelul – Dora Maar. Picasso mai afla că este o fotografă apreciată in cercurile suprarealiste. Avea propriul ei atelier unde i-au pozat Andrei Breton, Jacques Prevert, Frida Kahlo etc.
Picasso (n 1881) si Dora Maar (n 1907) s-au cunoscut pe viu in 1936 la cafeneaua Deux Magots, in Saint Germain de Pres, prin intermediul lui Paul Eluard. Apariția ei in local a atras instantaneu atenția. Silueta unei dansatoare de tango, ochi verzi scînteietori, taior negru. Vorbea spaniola – ceea e o facea si mai atractivă pentru Picasso, aflat la pîndă ca un vinător exersat. Dora Maar provenea dintr-o familie mixtă, tată croat – mamă frantuzoaică. Crescuse in Argentina la Buenos Aires înainte să debarce la Paris să-și facă un nume. Interesant, lui Picasso ii displăceau femeile independente, cu carieră, creatoare – le evitase pină atunci. Pe plan sentimental – Dora Maar fusese o vreme iubita lui Georges Bataille, dar era 
liberă la acea vreme. Cît despre Picasso avea o situație încurcată. Era căsătorit din 1918 cu Olga Khoklova, dansatoare in Baletul rus pentru care desenase costume și decoruri. Cei doi aveau un copil, Pablo ( se sinucide în 1975) dar trăiau separat. Ea nu voia să îi acorde divorțul in ciuda multiplelor lui infidelitati. Iubea mult bună starea, banii si gloria soțului, mondenitătile. Era o burgheză – exact ce detesta el cel mai mult. Picasso avea (1936) o amantă, Marie Therese Walter, care născuse cu puțin timp înainte pe Maya, fetița lor.
Povestea de amor dintre Pablo Picasso si Dora Maar nu incepe cînd se văd la Deux Magots, ci peste sase luni, cind Picasso invită toata banda (Paul Eluard, Man Ray etc) în sud, pe Coasta de Azur, la Mougins, cînd incepe o lunga și intensa istorie amoroasă. Dora Maar ii va fi model, muză, ajutor, fotograf, ca in cazul „Guernica” 1937. Chimia relației lor este ciudată. Independenta Dora Maar devine o femeie supusă, dependentă de capriciile lui, inclusiv cu alte femei. Mai ales cu Marie Therese Walter care continuă să joace un rol important în viața lui. Picasso o adora pe Maya. Dora Maar acceptă situatia și nu isi face iluzii în privința viitorului lor comun. Daca îl voia pe inegalabilul Picasso, trebuia s-o accepte intre ei si pe cealaltă. E subjugată de geniul lui. Ii pozează de sute de ori, il inspiră. El o picteaza in nenumarate ipostaze, pare obsedat de ea. Dora Maar este „femeia vesnic tristă”, secretă, magică. In relația cu ea Picasso este pur și simplu sadic, ii place s-o chinuie, iar ea acceptă numai pentru a rămîne in preajma lui. O fascinează, deși are o fire dificilă, dominatoare la extrem. Este un mare egoist care colectioneza cuceririle feminine precum altii pipe sau pălării. Nu duce lipsă de victime. Gloria și geniul sunt extrem de seducătoare in Parisul acelor ani. Efectul asupra tuturor care îi cad în mreje este devastator.
Odata cu „Guernica” se încheie luna lor de miere. Deasupra Europei se adună nori negri. Războiul civil din Spania se incheie cu victoria lui Franco. Urmeaza acordul de la Munchen, ocuparea Cehoslovaciei de către Wehrmacht, pactul sovieto-german, Ribbentrop-Molotov și inceputul razboiului. Franta pierde blitzkrieg-ul in numai șase săptămîni. Urmeaza regimul de la Vichy, fenomenul colabo si prezența germană la Paris, transformat în capitala europeană a distractiilor, cabaretelor, bordelurilor, sălilor de cinema arhipline. Viața veselă a bandei Picasso se destramă. Mulți se refugiază în USA (Breton, Chagall, Dali, Max Ernst etc.). Altii fug in sudul Frantei – rămas liber. Povestea dintre dintre Picasso si Dora Maar are de suferit. Atmosfera s-a schimbat. Picasso ezită unde să se stabilească. Preferă in cele din urmă să se întoarcă, indiferent de risc, la Paris. Relațiile lui cu ocupantul german sunt pline de ambiguitati. Se bucură de protectie, dar nu are voie să expună. Nu este deportat in ciuda trecutului său politic, anti-franchist și antifascist. Il protejează probabil și celebritatea. Picasso – considerat de nemți autorul unei arte degenerate – primeste în atelierul său – și nu o dată -vizitatori germani.
Dora Maar a continuat la începutul anilor 40 să fie umbra și muza lui. Joacă rolul unui personaj secundar in inima lui Piccaso – într-un menaje -a-trois. Picasso nu vrea să renunțe la Marie Therese Walter. Ca de obicei iși reia la nesfirsit jocul de subordonare si umilire a femeii care renuntase la cariera ei pentru a i se dedica. E o iubită supusă, dar tristă, fascinată de geniul lui. Jocurile lui Picasso cu Dora Maar imi aduc aminte mult de „Exercitiile spirituale” ale altui spaniol – Ignacio de Loyola. In 1943 se produce inevitabilul, Picasso o cunoaște cu Francoise Gilot și începe o idilă cu ea. Noua iubită îi impune să renunțe la infidelitîți, ceea ce Picasso, de mirare, acceptă. Faunul obosise? (Picasso avea 62 de ani, ea 22 ). Cuceritorul pleca steagul? Cert este că Dora Maar este părăsită în cel mai jalnic mod. Intr-o zi Picasso apare la ușa ei insoțit de Francoise Gilot și îi spune că este iubita lui și îi cere să îi certifice ca relația lor a încetat!!! Nu se vor mai întîlni niciodată. Părăsită de iubitul pe care îl venera dă semne de nebunie. Este internată intr-un spital psihitric. Aici este supusă unui tratament cu șocuri electrice. Eliberată la insistentele prietenilor dispare 
complet din cafenele, săli de expozitie, evenimente artistico-mondene -ca și cum nu le-ar fi frecventat vreodată. Locul rămas vacant este ocupat de noua lui iubită, Francoise Gilot. E singura femeie care îl va părăsi – în 1953, luînd cu ea și cei doi copii apăruți intre timp. Picasso moare in 1973 la 92 de ani.
Dora Maar este exemplul cel mai cunoscut de sadism, control și aservire a unei femei în viață lui sentimentală extrem de bogată. Este zona în care geniul malefic se impune cu forță maximă. Picasso era cinic si amoral. Făcea prăpăd pe unde trecea. Marie Therese Walter s-a spînzurat in 1977. Ultima lui soție, Jacqueline Roque, s-a sinucis prin împușcare în 1986. Dora Maar a supravietuit. Caracterul ei puternic, uitat o vreme, (1937/1943) a învins totuși. Nu s-a sinucis, a trăit pînă în 1995. Experiența incandescentă cu Piccaso a marcat-o definitiv. A murit singură și uitată, înconjurată de obiectele care îi rămăseseră de la el…
*Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, aparut la editura Hyperliteratura, toamna 2020
DESKREPORT