LEHAMITEA ȘI EXASPERAREA

Simt o schimbare a stării de spirit. La începutul lui 2017, după un an foarte agitat, cu două rînduri de alegeri – locale și parlamentare – lumea – obosită – a răsuflat ușurată și aștepta ca PSD să își țină promisiunile electorale. Era ca atunci cînd te așezi in fotoliu si aștepți să înceapa un film bun la televizor. Te simți confortabil, știi că te așteaptă lucruri bune pentru tine. Totdeauna cind se schimbă guvernul urmează citeva luni de grație, cînd și presa cea cusurgie e ingăduitoare, ia de bune declarațiile făcute de liderii majorității abia instalate. De ce nu i-ar crede pînă la proba contrarie?

In fond, unul din rosturile alegerilor este să aducă o detensionare a situației. Să dea satisfacție populației trimițind in opoziție pe cei care au fost la putere pină atunci. Alte chipuri, alte măști. Ca terapie sociala est exact ce trebuie. Alegerile aduc de regulă alți oameni in Palatul Victoria,se speră capabili să ofere de doi bani speranță prostimii. Spun „prostimii”nu pentru ca as considera prost pe cineva, ci pentru că aceasta terapie se bazează esențial tocmai pe prostirea electoratului. Se arunca ciozvirtă de carne unei haite de cîini, Se dă ceva! Gratis! O sută de lei, un spor la pensie, etc. Firește totul doar pe hîrtie, la nivelul iluziilor. E dus cu zăhărelul cineva. E o cacealma. Atît.

Adevărul este ca această tehnică aduce totuși liniște, tensiunile preelectorale – inevitabile la finalul de mandat – se dezamorsează. Și nu e puțin lucru să calmezi agitația, angoasa, stresul, oboseala, lehamitea, antipatia, exasperarea unei societăți. Secretul guvernării se afla exact aici. Cum zicea un lider politic prin anii 90 cu cinism – Făceți-i să spere și vedeți-vă de treaba voastră !

Vulnerabilitea acestei mașinării infernale este TIMPUL. Cam după șase luni/un an, ceasul începe să ticăie, zilele trec și urmează – mai devreme sau mai tîrziu – explozia. Inevitabil. Politicienii inteligenți – specie rară- cei care au viziune și înțeleg ce se întîmplă, se retrag la timp. Fac loc altora, preferă o vreme un rol secundar, tocmai ca să revină mai tîrziu, E ca la hochei unde exista mai multe garnituri care intra pe rînd pe gheață. Dar de obicei liderii se nărăvesc rău la gustul de miere al puterii și se agață disperați de fotolii. Nu pot trăi fără insemnele puteri – cocardă, drapel, secretară, limuzină cu girofar, șofer. Nu mai pot trăi altfel. E un mare secret sa stii sa te retragi la timp. Citi il cunosc ?

Astfel atmosfera se împute și lumea devine neliniștită pe măsură ce promisiunile nu sunt onorate. Se produce criza. Am impresia că ne apropiem vertiginos de una. Guvernarea PSD a dezamăgit grav în 2017. Prea multe promisiuni neonorate. Prea multe bîlbiieli, răzgîndiri, minciuni, gafe…Pe Kiseleff și la Palatul Victoria se trage de timp în speranța că sărbătorile de iarnă vor ține eventualii protestatari acasă. Că lumea se va ocupa exclusiv de împodobitul bradului, cu șoriciul și sarmalele. Amintesc că regimul comunist a căzut in 21/22 decembrie 89 pe un frig de crăpau pietrele.

Cert este că atmofera de la începutul anului s-a schimbat radical. Nimic nu mai amintește de acele zile și de declarațiile optimiste ale lui Dragnea&Co. Așteptările populației nu s-au adeverit. Și, ca atare, sentimentele nu mai sunt aceleași de atunci. Speranțele într-o imbunătățire a standardului de viață s-au năruit. De așteptat nu prea mai vede nimeni ce să aștepte. Lumea s-a lămurit. PSD si guvernul lui si-au epuizat resursele de imagine și încredere. Așa că nu mă miră să citesc tot mai multe postări critice la adresa puterii și – ca un pandant – chemări la proteste in stradă. Unul se organizează chiar azi.

STELIAN TĂNASE

CITESTE SI DĂ MAI DEPARTE

Copyright DESKREPORT