Am ales pentru azi la rubrica „Să stăm de vorbă” o declaratie facuta ieri de Ana Blandiana pentru Hotnews.(www.hotnews.ro).
Aștept, ca de obicei, comentariile dvs pro și contra.
„Anul 2018 a fost cel mai umilitor an din istoria noastră recentă nu numai pentru că suntem conduşi de un grup infracţional organizat, care are ca principal obiectiv demantelarea statului de drept, asigurându-şi astfel confortul delicvenţei, ci şi pentru că acest proces de o gravitate extremă se desfăşoară pe fondul 
comparativ al centenarului şi în ajunul președinţiei rotative a UE, care ne pun sub reflectoare simbolice degradarea. Umilinţa fără precedent izvorăşte din importanţa toxică pe care o au prostia şi interesul fără ruşine într-un peisaj politic din care au fost extirpate orice idee, orice credinţă, orice umbră de cultură, iar fărădelegea nu se mulţumeşte să calce legea, ci o schimonoseşte şi o face derizorie. Îi doresc ţării mele mulţi ani din care nici unul să nu semene cu 2018 !”
DESKREPORT
Ana Blandiana este o prezenţă onorantă şi pentru regele României şi pentru ţăranul autentic. Comportamentul ei, ireproşabil din punct de vedere civic, nu a fost, – din păcate, – un model pentru bărbaţii care au ieşit în faţă, pe miriştile mănoase din România. Umila mea părere.
Cel mai umilitor an a fost anul 2000 cand Doina Cornea a trebuit sa-l sustina public pe Iliescu .
Stimată Ana Blandiana, epoca protestului tacit a trecut de mult, după cum spunea „huliganic” Radu Banciu, cu patos maiakovskian, intelectualii, noi, intelectualii ar trebui să ieșim în stradă zilnic, eu am 77 de ani, Ana Blandiana se apropie de 77, dar băieții de 20 -60 de ani ce fac? Au ales drumul pribegiei. Îi lasă pe toți tâmpiții să voteze cu PSD. Atunci ce să vorbim în pustiu? Să scriem versuri pentru posteritate? Mihai Șora a ieșit la 102 ani în Piața Victotirei. Caz unic. Unde ni sunt adevărații revoluționari? Fără cârje, fără violență, dar în mase de oameni inteligenți. Ne adunăm în jurul moaștelor și catedralelor, pate ne aud generațiile încă nenăscute.
Ea credea ca eram un popor vegetal
Azi santem un popor umilit (o simtim cu totii)
Un mic salt platit cu mult sange