In 1920, 26 martie, a debutat in literatură un mare scriitor – Scott Fitzgerald care publică atunci nuvela „This Side of Paradise”.L-a făcut celebru peste noapte, iar operele sale abia urmau să apară. Scott Fitzgerald – urmărit de ganiul lui – s-a autodistrus. A murit numai 20 de ani mai tîrziu…
BONUS
F. Scott Fitzgerald, a murit la 21 decembrie 1940. S-a născut in 1896. A trăit puțin. A dus o viață încurcată, dar plină de strălucire. Am citit “Marele Gatsby” de cîteva ori. Nu m-a impresionat în ciuda prestigiului extraordinar de care se bucura romanul în lumea americană, în istoriile literare. În tinerețea mea literară îl găseam sub Hemingway cu care era prieten, sau Dos Passos. Nici filmul cu Robert Redford, care a rulat cînd eram tinăr, (văzut la cinema Gloria) nu mi-a plăcut, nu știu de ce. Mi s-a părut fals, prea hollywoodian. Voia doar să amintească o epocă de splendoare, bogăție, lipsă de griji “din anii jazzului”, anii nebuni dinaintea marii crize care a ruinat multe vise și averi.
Mai interesant mi se pare personajul scriitorului, Scott Fitzgerald decît eroul sau, Gatsby. L-am “revăzut” recent întru-un film de Woody Allen, “Miezul nopții la Paris”, unde apărea în cîteva secvențe clișeu, de braț cu alcoolica sa soție Zelda, 
debitînd fraze aproape stupide. Mereu pe ecran scriitorii, artiștii sunt ridicoli. Asta pentru ca ființa lor fizică nu are nici un sens fără opera lor. Or, aceasta e invizibilă. Știam din alte lecturi povestea lor de dragoste, una care a sfîșiat lumea în care au evoluat.
Zelda și Scott Fitzgerald au alcătuit cuplul cel mai frumos, șic, monden din anii 20-30. El era un scriitor de uriaș succes, campion al generației sale, văzut uneori ca un geniu, un deschizător de drumuri. A vîndut milioane de exemplare, era intervievat, comentat, invitat la toate petrecerile lumii bune. Ea era o americancă frumoasă, burgheză. Avea o personalitate puternică, trăind cu impresia că i se cuvine totul, zeitate. Zelda se dorea mereu în centrul atenției.
„.Legătura ei cu Scott a fost o atracție instantanee între doua exemplare umane f reușite. Un scriitor faimos, tinăr, chipeș, de succes, admirat, invidiat, la modă.Și o fată răsfățată, care atrăgea toate privirile. A fost un mare iubire, o atracție fizică puternică. Dar e aici și o poveste despre pofta de succes. Formau un cuplu care ținea afișul tuturor party-urilor, despre care se vorbea și se scria mult în presă, subiect al rubricilor mondene. Ei dădeau tonul.
A fost o iubire cu suișuri si coborîșuri, măcinată de alcool, nebunie, certuri, de despărțiri, întoarceri, jurăminte de amor. Scott și-a contigatsbynuat cariera lui de succes. Cum succesul se împarte, nu doar 
strălucirea limuzinelor, cupele de șampanie, toaletele de seară, premiile și banii, Zelda s-a dorit și ea scriitoare. Nici nu era lipsită de talent, se pare, dar era departe de a avea geniul soțului ei. Rivalitatea dintre ei a pornit de aici. Zelda a scris un roman, relativ bine primit de critică… Zelda a ținut ca în relația lor de cuplu ea să fie personajul central, iar Scott să fie servantul capriciilor ei care nu egatsby 1rau puține. Talentul și personalitea lui contau mai puțin. Agenda ei a contat. Mulți au comentat că ea a avut un rol nefast gatsby 2asupra cărților lui. Ar fi putut să îl sprijine, dar ea se simțea concurată de manuscrisele lui mai mult decît de alte femei.
Relația a continuat “urît” cum se întimplă uneori intre oameni care s-au iubit prea tare și și-au jurat prea multe. Despărțiri, aventuri amoroase în afara căsătoriei și din partea ei și din partea lui, terminate adesea cu regăsiri 
pasionale. Apoi Zelda, poate și datorită tensiunii dintre ei, dar mai ales a alcoolului, consumat în orice ocazie, a început să poposească din ce in ce mai des la cure de dezalcoolizare și în clinici gatsby 6psihiatrice. Cind Scott Fitzgerald moare, f tînăr, (n 1898) in 1940 la Paris, (infarct), trăiau separați. Ea se găsea în SUA într-o astfel de clinică. Moare și ea cîțiva ani mai tîrziu, intr-o tragedie. Clinica unde se găsea a fost mistuită de un 
incendiu. Sfîrșitul ei este o imagine a vieții mereu incandescentă, pasionată, gata să ia foc. A luat foc la propriu.
Povestea Scott și Zelda Fitzgerald a adăugat ceva strălucirii cărților lui, mereu în atenție, reeditate, ecranizate, comentate. E o aură în plus aș spune. Uneori biografia unui scriitor ajută cărțile, alteori dimpotrivă. O poveste de iubire care stirnește și azi curiozitate și interes…(Fișă de roman – Partida de vinătoare)
STELIAN TANASE