Ieri m-am intersectat in zona pieței Domenii cu un tip șters, între două vîrste, înarmat cu o paporniță. Ieșise din rînd mulțumit pentru că înșfăcase un covrig – prea fierbinte după cum îl ținea. M-a văzut, m-a salutat, am schimbat cîteva vorbe banale. Chestia e că nu știam de unde să il iau. Arăta prea oarecare ca să il identific. Abia ajuns acasă m-am dumirit. Tipul așa jalnic cum arăta acum, nu ai crede, fusese în urmă cu vreo zece ani ministru, un personaj important care tăia și spînzura. Se dădea mare, făcea conferințe de presă zgomotoase, era mereu pe prima pagină. Se ajunsese ! Venise un pîrlit din provincie cu un hîrb de Dacia, cam agramat și cu manierele zero. Mai tîrziu, a fost înfipt de un protector în guvern, ce neam de neamul lui nu visase. Să fii ministru în țara asta care înghite orice nu e mare lucru, dar el credea invers. Strapontina i se părea un fotoliu și i se suise tare de tot la cap, nu își mai încăpea in piele. Il cunoscusem in anii 92/96 cind fusesem deputat și el de asemenea. Era un tip modest, avea meritul că citea dimineața ziarul…Atit.
Dar au trecut anii și modestul meu coleg de bancă a ajuns ministru. Brusc nu se mai ajungea la el, era gardat de consilieri, șoferi, bodigarzi, secretare. Ăștia atunci ca și azi, mai infumurați și mai prost crescuți decît el. Ca să il invit la emisiunea pe care o moderam atunci am avut nevoie de cîteva săptămîni de telefoane, insistențe, invitații oficiale. Nu îi mai ajungeai la nas decît cu prăjina. Nu era un caz izolat, ci cazul tipic. Am avut ca invitați în perioada cind realizam talkhowuri (98-2012) toți președinții României, toți premierii, aproape toți miniștrii etc. Așa că omenește vorbind aveam intuiția acestui nefericit tip de personaj care trece de la anonimat la măreție și apoi decade iar în anonimat. Ei se cred eterni la putere, veșnici pe prima pagină, dar vine finalul. Inevitabil, guvernul omului cu covrigul a căzut, partidul a trecut în opoziție, protectorul și-a pierdut rangul. Nu a mai fost ministru. A dispărut de la talkshow-uri, de la evenimentele mondene. L-a înghițit neantul. Lumea l-a uitat.
Asta e soarta împărtășită de 90% dintre gloriile politice românești. Ba, unii mai ajung și la pușcărie. Zilele de strălucire se duc și îi urmează cenușiul anonimatului. Acești tipi sunt inventați de funcții, sunt anexa lor. Nu au nimic al lor. Ei sunt dl ministru, dl senator, dar nimic altceva, nu au o valoare intrinsecă. Cind funcția s-a dus și recunoașterea dispare pentru că niciunul nu se impune pentru valoarea lui umană sau pentru calități profesionale. Cînd mă uit la cîte unul din ăsta care se umflă în pene (erau cîțiva aseară pe televizoare) fără să vreau mă gîndesc la finalul cunoscut al comediei. Așa cu omul cu covrigul.