***La 9 aprilie 1926 s-a nascut Hugh Hefner, fondatorul revistei Playboy – aparuta la 10 decembrie 1953.
„Prin 70/71 repetam cu o trupa rock într-un club. Odată unul dintre băieți a adus un număr Playboy. A fost prima data cind am văzut unul. Ne-am holbat toată seara la acele pagini cu femei goale. S-a dus dracu repetiția. Ne-am uitat cu fereală, nu știam daca era permis să deținem marfă de contrabanda, pe deasupra și porno. Daca ne-ar fi surprins directorul clubului, ce pățeam? Acel număr din Playboy a trecut prin mîinile noastre săptămîni de-a rindul. L-am împrumutat pe rind pină cînd s-a tocit hirtia, s-au tăiat pozele cu foarfeca, s-au rupt coperțile. Cam asta despre prima mea expriență Playboy.
Acum povestea. Primul numar din Playboy a apărut decembrie 1953 la Chicago. Revista era sub-intitulata „Entertainment for men”, distracție pentru bărbați. Ca să fie clar. Costa 50 de centi (azi cam 4,5 $). Debuta cu Marylin Monroe pe coperta și era ce spunem azi ” life style magazine”. Hugh Hefner – atunci un necunoscut- era numele celui care a conceput și lansat Playboy. Legenda despre numărul 1 realizat in bucătăria familiei este arhicunoscut. Nu era datată pe coperta pentru ca Hefner nu era convins ca va putea scoate al doilea număr. Norocul lui. A avut un mare succes de la prima apartie. Publica femei goale, texte literare rafinate pentru bărbați. Playboy era impecabilă din punct de vedere grafic. Quality paper, cum se spunea în Bariera Vergu. Marylin Monroe apărea intr-un pictorial cu fotografii nud din vremea cind incă nu era mare star. S-au vindut atunci 55.000 de exemplare – un record. În scurt timp tirajul/per editie a ajuns la un milion de exemplare. In culmea gloriei -anii 70- Playboy se vindea în 7 milioane de exemplare ( tiraj maxim in nov 1972) . O statistică din anii 60 semnala ca un sfert din populația masculină SUA citea Playboy. Era cea mai citită publicație. Cind te gindesti că aparitia a costat doar 8ooo dolari, bani împrumutați de la prietenni. Plus 1000 ceruți mamei lui Hugh Hefner. Trebuie sa fi fost în mare incurcătură, d-na Hefner era o persoana foarte conservatoare. Cred ca habar nu avea pe ce dădea banii.
Ideea revistei s-a nascut in ziua cind Hefner, care lucra pentru Esquire ca publicitar, a demisionat ca să-si deschidă propria afacere. De ce ? Patronajul i-a refuzat o mărire de salariu cu numai 5 dolari cit ceruse. Bun. S-a gindit să-și faca propria lui publicație. Avea deja citeva idei. Pină atunci revistele de acest de tipăreau pe hirtie ieftină, aveau fotografii proaste, tehnic vorbind. Se vindeau mai mult pe sub mînă. Te rușinai să te afisezi cu ele. Erau făcute pentru clasa de jos – proletari, șomeri, homeless, camionagii, benzinari, mecanici auto, chelneri etc. Hefner se gîndea să-și plaseze marfa în clasa de mijloc. A folosit o hirtie foarte bună, a angajat cei mai calificați fotografi. Playboy nu plasa numai femei goale. Hefner a invitat scriitori de valoare să scrie in paginile Playboy. Printre ei Hemingway, Ray Bradbury, Kurt Vonnegut jr, Ian Fleming, Jack Kerouak, Truman Capote etc. Le-a obținut colaborarea plătind gajurile cele mai mari pentru un scriitor. Playboy a luat interviuri unor personaliti controversate, unele dintre ele criticau establihement-ul – Beatles, Martin Luther King, Malcolm X etc. Ce-și dorea Hefner era o publicație in care rafinamentul să nu lipsească, dimpotrivă. E ieșit o revistă elegantă, bine machetată, cu imagini foarte bune. Cuprindea texte foarte bine scrise de jurnalisti de valoare, alesi de el pentru calitatea scrisului lor. Totul se învîrtea firește în jurul chestiunii sexului, a frumuseții corpului femeii, etc. În primele numere aluziv, indirect, apoi, treptat pe măsură ce campania pentru libertatea sexuală cistiga teren, Playboy a abordat nudurile în mod tranșant. Fără eșarfe sau pete de întuneric – obișnuitele tertipuri menite să adoarmă reflexele cenzurii.
Într-o Americă bigotă și conservatoare, rasistă, sexistă, în epoca în care generalul Eisenhower era la Casa Alba, cu generația tranșeelor la manșe, Playboy a creat de la început mari probleme. A iscat controverse și a fost contestat din cele mai diferite direcții. Ce l-a apărat pe Hefner a fost extraordinarul succes comercial. Pentru talking heads însemna că lumea asta își dorea. Era greu să te opui acestei dorințe. Lumea dorea să se vorbeasca despre sex, dorea mai multă libertate de exprimare – mai ales pe subiectele tabu. Hefner devansa cu cel putin 15 ani evoluțiile din societatea americană. A anticipat revoluția sexuală și a sprijinit-o. Anii 60/70 au fost decisivi. Descoperirea anticoncepționalelor, scoaterea de sub interdicție a avortului în multe țări occidentale eliberarea femeii – au schimbat complet climatul. Playboy a jucat un rol însemnat în aceasta schimbare de paradigma și mentalitate. Sigur, acest proces de deschidere nu a mers liniar. Grupurile conservatoare au protestat adesea vehement, cu violență chiar. Au cerut interzicerea revistei de nenumrate ori. Au dat Playboy in judecată aproape la fiecare ediție. Cercurile liberale, cele care militau pentru toleranță și diversitate au ripostat. Scandalurile, procesele, dezbaterile din mass-media au susținut viu interesul pentru Hefner și revista lui. În primii ani de după apariție, in jurul Playboy s-a dat un război de guerilla socială. Acest aspect i-a dat revistei un panaș și o imagine de contestatar si spărgător de gheață pe tema prejudecatilor de tot felul, nu doar sexuale.
Perioada de aur a revistei începe odată cu alegerea lui John F Kennedy la Casa Albă, cînd atmosfera in societatea americana se schimbă radical. Anii 60/70 au insemnat pentru Playboy apogeul popularitații. Tiraje, influenta, bani. Anii 60 au fost anii marilor răsturnari – epoca protestelor in toata straturile societății. Drepturile civile, egalitatea de șansă și vot a negrilor (atunci nu se vorbea despre afro-americani), impotriva războiului din Vietnam a tinerilor, pentru drepturile femeilor etc. Pașnica Americă devenise un vulcan. Asasinarea lui JF Kennedy, Martin Luther King, Malcolm X, Robert Kennedy au acutizat criza. Climatul din anii 50 disparuse, Playboy s-a adaptat susținind multe dintre aceste cauze. A parasit pozitia elitistă, de a se plasa deasupra societii, prăcupată doar de sex, neimplicată așadar politic si social. A ieșit in stradă. Era alt tip de jurnalism. Playboy a reprezentat una dintre cele mai influente forță ale schimbarii. Paradoxal, dispariția climatului tensionat, tradiționalist din anii 50 a dus și la declinul revistei. Rolul ei extraordinar in deschiderea usilor începea la finele anilor 70 să se încheie.
Adaptarea in anii 60/70 i-a asigurat succesul in continuare. Nu a mai fost numai o „publicație”. Si-a extins afacerile în citeva domenii – publicitate, televiune, film, comerț, industria hoteliera. Iepurașul Bunny devine un brand puternic. Hefner deschide o rețea de cluburi Playboy în toată America. La inceputul anilor 80 apar primele semne, tirajele scad, la fel încasarile. Citeva investii proaste aduc alte elemente nedorite. Apar mai multe reviste care imită formatul Playboy – vînd sex. Playboy nu mai e singura ofertă de acest tip la chioșcuri. In plus sexul nu mai era prohibit, lumea se schimbase. Atu-ul revistei nu mai era chiar un atu. Video-ul, casetele au adus altă concurență cu filmele erotice si porno. De ce sa citesti Playboy acasă cind poti vedea filme, mult mai sugestive? Playboy a ratat startul in acest domeniu. La fel s-a intimplat și cu aparitia online-ului. Playboy s-a trezit prea tîrziu.
Declinul a inceput in anii 80, coincdieetn sau nu, atunic Ronald Reagan a taxat public Playboy drept „revista porno”. Tirajele au scazut vertiginos. Minunatii ani 60/70 s-au dus. In plus, Hugh Hefner pur si simplu imbătrinea. Instinctele lui s-au 
tocit, nu a mai ținut pasul. S-a retras intr-un conac uriaș (cit se poate de kitsch) pe care l-a ridicat in Los Angeles, Beverly Hills. Aici organiza petreceri cu zeci de fete tot mai tinere (playmates). Încerca să salveze spiritul Playboy intr-o lumea foarte diferita de aceea din anii 50, cind debutase. Aceste petreceri se difuzau ca reality-shows pe teve. Hugh Hefner apare tot mai batrin, chiar libidinos, as apune, încercind sa se arate viril, tinăr, plin de energie la virsta cind altii se pensioneaza si au alte distraciti, mai putin sexul. Ca sa fii un playboy prima certină este sa fii tinăr, ceea Hugh Hefner nu mai era. Imaginea a suferit. Dădea un spectacol dizgratios pentru mulți. A ratat sa se retraga la timp, victimă a propriei lui legende – cea a playboyului american.
In ciuda cetelor de fete blonde si sexy de care se inconjura Hefner era de fapt singur, Problemele lui de sănătate, tot mai acute. Dieta lui se baza pe colesterol, ii placea tot este gras. Inghitea 10/15 doze de Pepsi cola/zilnic. Nu renunta la modul de viata din tinerete și nimeni nu indraznea să ii spuna că trebuie sa schimbe ceva. Faptul că îmbătrînea era un subicet tabu in anturajul lui. Are probleme cu inima, ia viagra pentru a se menține în formă. Se lauda cu performantele lui sexuale. La 80 de ani ridicolul 
este dupa ușă. Devine un personaj jalnic care refuza să îmbătrineasca. Apare in continuare in pijamale de mătase – un fel de uniforma- cCa si cum ar fi gata tot timpul să sară în pat cu una dintre frumusetile din jur. Din tînărul de clasă din anii 50, cu pipa in colțul gurii, mereu elegant, cu batista în buzunarul de la piept, nu mai rămăsese decit amintirea. Era exact ce refuza să creada. Dar timpul se scurgea inexorabil, indiferent la socotelile lui. În 2017, la 91 de ani, s-a stins la reședinta lui din Los Angeles, Beverly Hills care imi aminteste de Xanadu din Citizen Kane filmul lui Orson Wells. Aproape nimănui nu i-a venit să creadă ca a murit. Părea etenrn. Imaginea lui – HH inconjurat de blonde apetisante – a rămas intacta chiar dacă era deja trecut.Cu moarte lui, o intreagă epoca s-a terminat. La un an, conacul Playboy a fost vindut de mostenitori (3 sotii 4 copii) – rămași fără resurse, la jumătate de preț. Astfel trece gloria lumii…”
*** Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, aparut in luna septembrie 2020, la editura Hyperliteratura.
*** Comandati exemplarul dvs pe libris.ro, elefant.ro, etc si la raft in librariile Carturesti, Librarium, Humanitas.
DESKREPORT