PRINŢUL CHARLES ÎN TRANSILVANIA

Prinţul Charles vine aici de 20 de ani. Cred că s-a ocupat prima dată de România în anii 80 cînd a luat apărarea satelor şi bisericilor româneşti demolate, a oraşelor devastate de Ceauşescu. După 1989 a inceput să poposeaca aici, cu discreţie, evitînd oficialii şi marile oraşe. Are Transilvania lui, satele, văile prin care colindă. La început am crezut că e un accident, vizita întîmplătoare a cuiva care văzut multe locuri şi încearcă şi Romănia la un moment dat –undeva la capătul Europei. Apoi, am crezut că e numai marketing în povestea asta. Avea nevoie de imagine bună după cea proastă pe care i-a facut-o presa engleză în timpul căsniciei cu Diana, preferata opiniei publice atunci. Marturisesc ca l-am preferat in acea dispută de presă pe Charles, modestei prinţese, care purta evident o pălărie mult prea mare pentru ea.

După atîta timp, 20 de ani, cred că prinţul Charles este pur şi simplu fascinat de Transilvania. Îi place, se regăseste în acest peisaj românesc. Altfel nu ar veni atît de des şi nu s-ar identifica cu modul de trai de aici. Lasă lucrurile importante de la Londra, pentru a petrece cîteva zile, uneori săptămîni, printre anonimi, departe de ţara lui. „Ceea ce este minunat în Transilvania este această relaţie unică dintre om şi mediul înconjurător. Acest lucru lipseşte din societatea noastră (engleză…). Oamenii tânjesc după un anumit sentiment al apartenenţei, al identităţii şi al semnificaţiilor. El există în noi, dar l-am negat şi am renunţat la el, ca şi cum ar fi irelevant. Dar nu este aşa”, a declarat recent. Mai mult, spune că se trage dintr-o familie românească, a pomenit chiar de Vlad Ţepeş. Legendă sau nu, mi se pare minunat să se revendice de aici. Iată cineva care nu se ruşinează cu rădăcinile sale româneşti.

Cînd toată lumea ne vorbeşte de rău, cu dispreţ chiar, ca de nişte rude sărace, europeni de categoria a doua, atitudinea prinţului Charles este demnă de laudă. Dar cel mai mult imi place că se simte bine aici.