La 29 ianuarie 1837 (10 febr. stil nou) intr-un Skt Petersburg inghețat și acoperit de zapadă, Alexander Puskin (n 27 mai 1799) a fost ucis in duel de Georges d’Anthès ( 5 februarie 1812 – 2 noiembrie 1895). Acest duel a fost un soc pentru toata lumea. Puskin era un poet romantic, initiatorul literaturii ruse moderne. Un om foarte cunoscut. Dintre duelurile din secolul al XlX-lea (nelipsit de asemenea exemple, multe soldate cu victime ) acesta este cel mai cunoscut. Despre el s-au scris mii de pagini.
Practica duelului s-a incetăţenit intr-o epocă în care onoarea se bucura de o stimă maximă. Am putea spune că azi nu se mai duelează nimeni decît în vorbe prin tribunale şi presa şi pentru că onoarea nu se mai bucură de mare respect. Azi totul este să reuşeşti – să ai bani, putere, celebritate – indiferent de mijloace. Cum mijoacele puse în fcţ ptr a reuşi sunt prea puţin onorante, onoarea ca atare s-a depreciat. Nu onoarea ci succesul e valoarea centrală de un secol încoace.
Duelul a fost nebunia u
nei întregi epoci obsedată de un cavalerism dispărut care se voia resuscitat în termenii lumii moderne. Duelul nu era o bătaie spontană, improvizată, ci o procedură complicată cara aduce aminte de turnir. Avea reguli cuprinse in f. multe tratate şi manuale respectate cu stricteţe. Era un ritual sofisticat şi vechi. Lumea burgheză părea mai laxă şi îşi dorea onorabilitate. Sigur burghezii făceau bani, aveau moravuri mai permisive, dar respectabilitatea trebuia păstrată, aparenţele salvate. Cînd onoarea era atinsă trebuia neapărat reparată cu preţ de sînge. De altfel duelurile, cele mai multe, incetau cînd apărea o sîngerare. În acel moment se considera că lucrurile sunt reglate.
Cel mai des rivalii îşi terminau ziua duelului la un restaurant bun, la o cină copioasă udată cu vin şi şampanie, orchestră, în compania amicilor şi doamnelor. Dueliştii 
erau admiraţi pentru curaj şi cavalerism. Işi riscaseră viaţa. Vechii duşmani deveneau complici, chiar amici, ca nişte veterani ai unor aventuri legate de mari riscuri. Alteori duelurile se terminau cu moartea. Cazul Puşkin ucis de Georges D Anthes la Skt Petesrburg în duel este cel mai cunoscut. In România mai cunoscut a fost duelul Nicu Filipescu vs. Lahovary terminat tragic cu moartea ultimului.
Femeile au jucat un rol esenţial în acest tip de morală belicoasă. Duelurile aveau loc adesea de la chestiuni de amor, de la femei cunoscute sau nu, de moravuri uşoare sau nu, de la amante şi neveste. etc. Bărbaţia trebuia probată, iar obiectul pasiunii nu putea fi atins de nimeni nici cu o floare, darmite jignit. Atunci pistolul sau sabia erau de rigoare pentru a aduce lucrurile la normal. Dacă refuzai să te duelezi pentru a-ţi apăra onoare terfelită erai dezonor
at, decăzut, considerat un laş şi erai exclus dintre onorabili, din ceea ce se numea lumea bună. Ţi se intorcea spatele, în casele respectabile nu mai erai primit. Deveneai un paria. Puţini rezistau unei asemenea presiuni.
Tîrziu pe la jumătatea secolului XlX, a apărut şi refuzul de a te duela. Practic
a s-a încetăţenit. Tot mai mulţi inşi provocaţi la duel pe chestiuni reale sau imaginare de onoare au refuzat să se mai bată în duel, respingînd ideea liberului arbitru. Treptat lumea a considerat că duelul e o chestiune de antrenament, nu de justiţie imanentă. După primul război mondial duelul practic a dispărut. Joaca de-a onoarea a fost interzisă de lege, pedepsită de tribunale, uneori ca un asasinat. Dar a dispărut mai ales din cauză că moravurile societăţii care a supravieţuit acelui măcel generalizat au fost cu totul altele decît cele de pînă în 1914.
STELIAN TĂNASE
* CITITI ROMANUL FOILETON „W”de STELIAN TANASE. Intrați pe blog. Sus găsiți bara cu rubricile. Ultima din dreapta este „W”. Apăsați click și veți avea toate cele 24 episoade (începind cu 3 aprilie 2017). Lectură plăcută!
CITIȚI ȘI SERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro