Conducerea editorială de la „The WashingtonPost”a publicat acum două zile un scurt articol care reprezintă poziţia ziarului vis-a-vis de situaţia din România. Textul (http://www.washingtonpost.com/opinions/romanias-repressive-moves/2012/07/13/gJQAFPmniW_story.html ) este o compilaţie de relatări strict jurnalistice, clişee şi propagandă „political correct”. Aflăm astfel din preambul că răspunsul la marea criză economică ce zdruncină Europa se concentrează cel mai adesea pe evitarea falimentului Greciei şi salvarea monedei euro, dar că trece cu vederea pierderile pe care criza le provoacă democraţiei şi instituţiilor democratice.
Aflăm apoi că suspendarea lui Traian Băsescu a fost cauzată de nemulţumirea românilor faţă de măsurile de austeritate. „În cîteva state s-a înregistrat o erodare alarmantă a comunităţii politice şi a echilibrelor constituţionale, erodare condusă de populişti care exploatează nemulţumirea publică faţă de dificultăţile economice. Iar ultimul exemplu în acest sens este România, unde noul premier presează lucrurile ca să scape de orice control asupra guvernului său, şi în acelaşi timp, forţează înlăturarea preşedintelui Băsescu din funcţie”. O simpla observaţie deocamdată. Redacţia cotidianului washingtonian este în eroare. Traian Băsescu este el însuşi un lider populist, care a trecut de la stînga la dreapta şi este confuz în opţiunile sale politice. Singura lui idelogie,e ste controlul, puterea. Cei doi lideri USL sunt unul social/democrat, celălalt-liberal. Nici urmă de populism. Poate redactorii WP se refereau la Dan Diaconescu, Gigi Becali, la Traian Băsescu, şi aici avem o greşeală de corectură. Sau este pur si o minciună jurnalistică.
„The Washington Post”sesizează corect că au fost schimbaţi preşedinţii celor două Camere şi Avocatul Poporului, după care s-a trecut la suspendarea preşedintelui în Parlament. Dar omite să precizeze că venirea la putere a lui Victor Ponta „fără alegeri” s-a făcut pentru că Traian Băsescu şi ai lui au refuzat alegerile anticipate pe care le-au cerut manifestanţii din Piaţa Unversitatii şi liderii USL. În plus schimbarea s-a făcut cf prevederilor Constituţiei, la o moţiune de cenzură, şi că apoi USL a cîştigat categoric alegerile locale de la 10 iunie în dauna PDL.
„The Washington Post”vorbeşte despre erodarea democraţiei în România, dar nu a vorbit niciodată despre încurajarea corupţiei politice atunci cînd în Parlamentul României a apărut un partid nevotat, UNPR, pe care s-au bazat cabinetele PDL-Boc. Nici despre cum s-a votat legea pensiilor, etc. Un cotidian cu o astfel de anvergură nu-şi permite să-şi epuizeze spaţiul pentru o ţară marginală politic şi săracă economic ca România. Sigur că este neobişnuit să vezi într-o ţară europeană un preşedinte suspendat de două ori în cinci ani. Şi este mai simplu să te bazezi pe vechile şabloane care grevează şi azi reputaţia României. Povestea acestor clişee durează de mult:De ex de cînd Nixon, Ford şi Carter l-au primit cu mare onor pe la Casa albă pe Ceauşescu, un „mare democrat”, după cum ştim. În arhive se găsesc numere din „The Washinto Post” cu articole despre Ceauşescu cu ocazia acelor vizite. Băsescu a fost şi el primit la Casa Alba, dar fără onorurile unui şef de stat, fără discursuri pe peluză etc. Preşedintele Barack Obama s-a intilnit „întîmplător” pe un hol. Nu a fost o primire oficială. Presupun pentru că acolo se cunoşteau bine atitudinea şi comportamentul lui Traian Basescu faţă de valorile democratice. Obama nu şi-ar permite să se adreseze unui jurnalist de la „The Washington Post” cu „găozarule” sau „ţigancă împuţită”, ca să dau numai două exemple din sute.
Sigur că USL a făcut greşeli pentru care va plătit cert la alegeri. Dar să titrezi „Mişcarea represivă din România”, este cel puţin lipsit de acurateţe. „The Washington Post”nu va avea decît de cîştigat dacă ar trimite în România un reporter experimentat care să discute cu toate părţile implicate în „represiune”. Şi nu mă refer numai la taberele politice, care nu ştiu ce să-şi mai facă să-şi scoată ochii, ci şi la universitari, medici, avocaţi, studenţi, oameni obisnuiţi. Ar afla un cu totul alte lucruri.