Prăbușirea PSD in numai doua zile marcheaza sfîrșitul unei perioade nenorocite in istoria noastră recentă. Am scăpat de o dictatură ( și un regim supercorupt ) – care era pe drum, gata de a fi instalat. România o luase spre Rusia lui Putin si Turcia lui Erdogan. Dragnea&Co erau foarte ispitiți să slăbeasca legăturile cu UE pentru a putea fura in continuare și a ramine nepedepsiți. Orice slăbirea UE duce la impunerea Rusiei în acest spațiu. Reactia societatii civile romanesti împotriva acestui derapaj a fost un miracol. Nu credeam că este posibil în conditiile din 2019. M-am temut și de falsificarea alegerilor. Mobilizarea exemplară a oamenilor ( aproape 9 milioane de oameni s-au prezentat la urne) a produs victoria.
Românul s-a obișnuit să meargă in Occident să ciștige o pîine, pentru că țara lor nu le oferă nimic în afară de vorbele goale ale politicienilor. 4, 5 milioane de compatrioți trăiesc la mare depărtare de casă. Dragnea ducea țara în directia inchiderii granițelor, a izolării României, a intoarcerii la pasapoarte si vize. România risca sancțiuni severe, ceea ce pe Dragnea&Co nu i-ar fi deranjat. Ei oricum ar fi găsit un colț de pîine albă. Dar pe români – milioane, cei din Occident si rudele de ramase acasă, da. Sustinerea unui discurs antieuropean – fff impopular- a fost una din cauzele căderii PSD. Lumea s-a temut. A priceput perfect avantajele faptului că suntem membri UE și NATO. Dacă nu eram in UE si NATO, România ar fi fost azi ca Belarus sau ca republicile din sudul Rusiei. In plus frica de Rusia este inca puternică in imaginarul colectiv românesc. Amintirile noastre legate de ocupatia sovietica, regimul bolșevic impus aici de Armata rosie – nu s-au șters din memoria niciunei familii. Această memorie este ceva cu care nu poți să te joci nici în somn.
Dragnea – ca să-și salveze pielea si să nu ajungă la pușcărie – a mers contra-curentului. Contra unor sentimente profunde ale românului. L-a costat. Cu toți expertii si consilieiri lui nu a putut împaca interesul propriu – de a evita o sentinta de condamnare – cu interesele țării. Propaganda de partid nu a reusit să vindă populatiei așa ceva. Constiinta apartenenței noastre la civilizația europeană este mult mai puternica decît și-au imaginat Dragnea si experții lui de campanie.
Duminică 26 mai, românii au afirmat cu energie europenitatea lor. Orice discurs care ar încerca să tragă România în afara acestei paradigme este sortită eșecului. Un grangur pesedist spunea anul trecut că „dacă e nevoie introducem dictatura!” Acestui scenariu idiot, românii i-au spus NU în ultimul ceas, cind României tocmai ii trecea glonțul pe la ureche. Romania are nevoie „de o dictatura ca-n Rusia!” spune un personaj al lui Caragiale in D’ale carnavalului. Nu, deloc, nici atunci, nici acum.
STELIAN TANASE
DESKREPORT