2.
Viaţa pe Struma este din ce în mai complicată. Alimentele din depozit au fost inundate printr-o spărtură de apa sărată a mării. Cele mai multe dintre alimentele pasagerilor au rămas pe ţărm. Legumele, fructele, carnea s-au degradat. Mai mulţi pasageri dintre cei tineri, încearcă să elimine apa care a inundat depozitele de alimente (cambuză). Apa potabila este rationalizată. E imposibil să mănînci ceva cald. Speranţa lor este să ajunga în Bosfor, să facă reparaţiile necesare, să ia alte alimente.
Duminica 14 decembrie, la o săptămînă după ce s-au îmbarcat în Gara de Est, Struma intră în golful Bosfor. E noapte. Căpitanul Garbatenco, ordonă oprirea motorului, pentru a face manevrele de intrare. Cînd dă ordin să fie pornit din nou, motorul nu mai porneşte.Struma pluteste iar in derivă. Pericolul de a se lovi de o mină e iminent. Se dă ordin sa fie puse colacele de salvare.Sînt momente de maxima tensiune,de panică.
Salvarea vine de la un remocher turcesc. Căpitanul le spune prin portavoce că zona nu e minată. Struma este remorcată pînă în portul Buyukdere, la 3 mile marine nord de Bosfor, pe partea europeană ţărmului turc. Dincolo e Mediterana, şi undeva la orizont Palestina, pămîntul făgăduinţei. Buykdere este un mic punct de vamă, unde se fac formalităţile de frontieră.Peisaj tip al unui port, nave diverse, pescăruşi, case pe mal. E un loc a cărui frumuseţe nu poate fi ghicită din cauza nopţii. Abia a doua zi dimineaţă, o pot zări. Grădini, terase, vechi palate. Spre seara inspecţia sanitară, grănicerii, căpitania
portului fac inspecţia vasului. Medicul turc constată condiţiile inumane de călătorie. Lipsa de igienă, lipsa aerului, mirosul greu, frigul pătrunzător. Comitetul pasagerilor cere repararea motorului, provizii de apă şi hrană, cere si repararea motoarelor care alimentează cu lumina căldură şi apă potabilă. Autorităţile turce lasă pe vas doi soldaţi la plecare. A doua zi vin specialişti turci să repare motorul. Constatarea lor este că nu se mai poate face nimic.
Apariţia vasului Struma în golf, atrage atenţia autorităţilor. Nu este o cursă obişnuită. Pasagerii sunt evrei din România care vor să ajungă în Palestina. Ei nu au vize pentru Palestina. Pentru guvernul unei ţări neutre, se pune problema pe cine să nemulţumeşti. Germania ? care duce o politică de exterminare a e
vreilor, şi căreia îi scăpase cei 768 de refugiaţi. Sau Anglia, care nu voia să primească alţi refugiaţi în Palestina. Anglia era foarte sensibilă să nu-i nemulţumească pe arabi. Arabii se opuneau instalării de noi refugiati evrei, veniţi din Europa.
În jurul cazului Struma se declanşează un intens schimb diplomatic. În culise, în spatele uşilor închise, în cabinete, în ambasade, mesajele se intersecteaza frecvent. Pe lîngă ambasadele germana, romană, engleza la Ankara, foarte active sunt comitetele evreieşti din Turcia, Palestina, apoi cele din Anglia şi mai ales SUA.
Pasagerii cărora li s-a permis debarcare, pentru că aveau vize, au fost 8. Două familii, Frenck și Segal, de cîte trei persoane, soţ soţie copil. Plus altor două persoane, Brettschneder Beniamin Teodor şi Chefner Emanoil. O femeie, Salamovici Medeea, a fost de asemenea debarcată pe ţărm, fiind grav bolnavă. 9 în total, restul 760 au rămas să înfrunte tragedia care se apropia cu fiecare ceas.
Au fo
st multe tratative cu autorităţile turceşti. S-a cerut de comitetul infiinţat pe Struma, şi de Comitetul evreilor originari din România din Palestina, să fie lăsaţi să plece copii, comitetul obligîndu-se să achite cheltuielile. S-a propus ca pasagerii de pe Struma să fie debarcaţi, şi să continue drumul cu trenul. Vasul fiind în imposibilitate de a continua drumul din raţiuni tehnice. Exista şi pericolul de a întîlni vase de război germane şi să fie scufundat.O hotărîre a guvernului britanic interzicea admiterea de refugiaţi din ţările inamice. Or, de la 6 decembrie 1941, România şi Marea Britanie erau ţări inamice. O delegaţie a evreilor romani din Palestina a cerut audienţă la preşedintele Turciei. Întrevederea a avut loc. Autorităţile turcesti, nu doreau să indispună Londra. Marea Britanie menaja susceptibilăţile arabilor. Pentru Ankara nu se punea problema să permită vasului Struma să treaca în Mediterana dacă nu avea acordul de la Foreign Office. Acest acord nu a venit.
* Vase cu refugiați evrei
Portul Sulina HILDA 728 pasageri noiembrie 1939 /SAKARYA 2.385 pasageri februarie 1940 / PENTHO 509 pasageri septembrie 1940 /
Tulcea MILOS 711 pasageri octombrie 1940 / PACIFIC 1.067 pasageri octombrie 1940 /ATLANTIC 1.800 pasageri octombrie 1940 /
Constanta DARIA B. 800 pasageri februarie 1940 /STRUMA 768 pasageri decembrie 1941 /Altii pleaca cu mici ambarcatiuni cu citiva pasageri la bord spre Palestina. / Iulie 1941, vasul Hoinarul cu 19 pasageri/ octombrie 1941, vasul Crai nou cu 12 pasageri la bord./ In perioada 1941-42, 10 asemenea ambarcatiuni mici parasesc porturile romanesti, cu destinatia Palestina.
Motivele pentru care Antonescu a permis plecarea evreilor sunt de ordin pragmatic, politic, dar si pentru un a-si crea un alibi, in cazul unor negocieri pentru iesirea României din razboi. Acest lucru se observa mai ales dupa iarna 1941/2 cind rusii obtin primele victorii, si SUA intra in razboi impotriva Germaniei. ( VA URMA )
STELIAN TĂNASE
copyright www.stelian-tanase.ro
Articol preluat de www. corectnews.ro